ICCJ. Decizia nr. 305/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1347/2003, Curtea de Apel București a dispus anularea acțiunii introduse de reclamantul Sindicatul învățământ Preuniversitar sector 1 București, prin reprezentant, profesor D.L., împotriva pârâților Ministerul Educației și Cercetării și ministrul Educației și Cercetării, E.A., având ca obiect, anularea metodologiei privind fundamentarea cifrei de școlarizare și stabilirea rețelei unităților de învățământ preuniversitar de stat, pentru anul școlar 2003 - 2004, aprobat prin Ordinul nr. 3213 din 31 ianuarie 2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, față de prevederile art. 2 din Legea nr. 54/2003, care pretind calitatea de angajat a reprezentantului sau președintelui sindicatului din sectorul învățământ Preuniversitar, calitate pe care reclamanta a pierdut-o, prin pensionarea sa, anterior introducerii acțiunii, se impune anularea acțiunii, conform art. 161 C. proc. civ., pentru lipsa capacității procesuale active.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul, prin același reprezentant, criticând-o pentru următoarele:
Profesoara D.L. a fost aleasă în mod legal în funcția de președinte al Sindicatului învățământ Preuniversitar, la data de 13 ianuarie 2001, când avea calitatea de angajat. Dat fiind faptul că acesta este momentul nașterii raportului juridic, este irelevant faptul intervenit ulterior, acela al pensionării sale, cu atât mai mult, cu cât Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, nu condiționează calitatea de reprezentant al organizației sindicale, de calitatea de angajat.
Examinând recursul reclamantului, atât prin prisma criticii aduse, cât și din oficiu, conform art. 3041C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.
Astfel, textul legii invocate de recurentă nu este aplicabil speței, ci dimpotrivă, temeiul de drept reținut de către instanța fondului, respectiv art. 2 din Legea nr. 54/2003, a sindicatelor, este cel care reglementează raportul juridic dedus judecății.
Cum această lege condiționează calitatea de reprezentant al oricărei organizații sindicale, de calitatea sa de angajat, calitate pe care reclamanta D.L. nu o mai avea la data introducerii acțiunii, ca urmare a pensionării sale, rezultă că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii. Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul a fost respins potrivit art. 312 C. proc. civ..
| ← ICCJ. Decizia nr. 294/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 32/2005. contencios → |
|---|
