ICCJ. Decizia nr. 2529/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2529/2005
Dosar nr. 7547/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 19 aprilie 2004, astfel cum a fost completată prin încheierea din 14 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de B.A., în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor (în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor), Direcţia Regională Vamală Galaţi şi Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi a anulat Decizia nr. 1264 din 14 august 2003, ca nelegală.
În motivare s-a reţinut că actul în temeiul căruia Direcţia Generală a Vămilor a emis Decizia atacată, „nu are caracterul unui act administrativ de sine stătător, pentru a avea forţa juridică de a modifica raporturi juridice", iar Decizia în discuţie nu respectă criteriile prevăzute de Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, privind încadrarea funcţionarilor publici şi încalcă „principiul neretroactivităţii efectelor actelor administrative, deoarece a fost emisă după data limită de 15 iulie 2003, stabilită prin lege".
Împotriva sentinţei, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a formulat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că:
- a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra în proces, pentru că instanţa nu a obligat pe reclamant să depună la dosar, copia acţiunii, pentru a fi comunicată şi a fi în măsură să depună întâmpinare.
- nota de constatare nr. 43254/2003, încheiată de Secretarul General al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nu a generat efecte juridice asupra raporturilor de serviciu ale reclamantei, astfel încât capătul de cerere formulat împotriva notei de constatare este inadmisibil.
- în mod greşit, instanţa a reţinut că emiterea deciziei după data de 15 iulie 2003, constituie motiv de nelegalitate a acesteia, deoarece termenele prevăzute de Legea nr. 161/2003, pentru solicitarea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, efectuarea modificărilor corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii şi reîncadrarea funcţionarilor publici sunt termene de recomandare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de Direcţia Regională Vamală Galaţi, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, emitentă a deciziei contestate, s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, ca legală şi temeinică. S-a menţionat, totodată, că Secretarul de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor, prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, a revocat deciziile privind reîncadrarea funcţionarilor publici emise după data de 15 iulie 2003, deci şi Decizia nr. 1264/2003, contestată de reclamantul-intimat B.A., care, astfel, şi-a menţinut funcţia de inspector principal în care a fost încadrat prin Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003.
Examinând sentinţa, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi prevederile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Este de necontestat că litigiul dintre reclamant şi autorităţile pârâte este un litigiu de contencios administrativ ce vizează raporturi de funcţie, cu efecte asupra atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public în cauză şi drepturilor sale salariale.
Natura acestor raporturi juridice impune celeritate în soluţionare, iar Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care reglementează modul de soluţionare, consacră principiul după care cererile adresate instanţei de contencios administrativ se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Susţinerea recurentei, potrivit căreia nu a putut să depună întâmpinare şi să se apere, fiindcă instanţa nu l-a obligat pe reclamant să depună copia acţiunii în vederea comunicării, este nefondată, întrucât din cererea adresată instanţei rezultă că citaţia pentru primul termen de judecată - 19 aprilie 2004, şi copia acţiunii au fost primite şi înregistrate la sediul recurentei-pârâte, la data de 9 aprilie 2004, cu 10 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, termen în care pârâta era în măsură să-şi formuleze apărările, dar nu a făcut acest lucru şi nici nu s-a prezentat la judecată.
În ce priveşte că nota de constatare nr. 43254/2003, încheiată de Secretarul General al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care nu este un act administrativ producător de efecte juridice proprii, instanţa a reţinut aceasta în considerentele hotărârii. Cum, însă, din dispozitivul acesteia rezultă că instanţa nu a admis vreo cerere cu privire la nota de constatare în discuţie şi nici nu s-a pronunţat asupra legalităţii ei, „excepţia inadmisibilităţii", invocată prin motivele de recurs, este neîntemeiată.
Este adevărat că termenele stabilite prin art. XVI din Legea nr. 161/2003, pentru solicitarea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, efectuarea modificărilor corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii şi reîncadrarea funcţionarilor publici sunt termene de recomandare şi de decădere.
Dar soluţia instanţei se fundamentează pe considerente de fond, respectiv lipsa temeiului juridic în baza căruia a fost emisă Decizia contestată şi nerespectarea de către autoritatea emitentă, a criteriilor prevăzute de art. 2 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr. 218 din 28 mai 2003.
De altfel, nelegalitatea deciziei atacate de reclamantul-intimat şi constatate de instanţa de fond a determinat şi Autoritatea Naţională a Vămilor să revoce toate deciziile Directorului general al fostei Direcţii Generale a Vămilor, emise cu privire la reîncadrarea funcţionarilor publici din sectorul vamal, după data de 15 iulie 2003.
În raport cu cele prezentate, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva sentinţei civile nr. 79 din 19 aprilie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2518/2005. Contencios. Refuz radiere serie de... | ICCJ. Decizia nr. 2533/2005. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
