ICCJ. Decizia nr. 2556/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2556/2005
Dosar nr. 7516/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 mai 2004, reclamanta R.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 1327 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2002, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului R.I., întrucât soţul ei, s-a născut în localitatea în care familia lui se refugiase ca urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuşi românii din Ardealul de Nord, de către administraţia maghiară instaurată după Dictatul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 842 din 22 iunie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiul drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 august 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, a rezultat că soţul reclamantei s-a născut la 8 august 1942, în localitatea Buteni, judeţul Cluj, unde familia sa se refugiase ca urmare a persecuţiilor etnice la care românii din Ardealul de Nord au fost supuşi de către administraţia maghiară de ocupaţie şi pe cale de consecinţă, beneficiază de statutul de refugiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, cu motivarea că născându-se în refugiu, defunctul R.I. nu poate fi considerat persoană refugiată, deoarece nu şi-a schimbat domiciliul, pe de o parte, iar pe de altă parte, copiii născuţi în refugiu nu se numără printre categoriile, expres şi limitativ prevăzute de Legea nr. 189/2000, de beneficiari ai drepturilor acordate prin acest act normativ.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de acest act normativ persoanele, cetăţeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate, în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Textul legii are în vedere persecuţiile de ordin etnic la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copii născuţi în perioada refugiului.
Traiul în refugiu a avut consecinţe identice materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului, astfel încât nu se justifică aplicarea unui tratament juridic discriminator pentru aceştia din urmă, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond.
Pentru aceste considerente şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 842 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2555/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2557/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
