ICCJ. Decizia nr. 2557/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2557/2005

Dosar nr. 7517/2004

Şedinţa publică din 15 aprilie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 24 mai 2004, reclamanta C.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14238 din 13 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2002.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că familia ei a fost obligată să se refugieze, ca urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuşi românii din Ardealul de Nord, de către administraţia maghiară instaurată după Dictatul de la Viena, din localitatea de domiciliu, Gherla, în comuna Dragodana, judeţul Argeş, unde reclamanta s-a născut la 8 mai 1944.

Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 817 din 15 iulie 2004, a admis acţiunea reclamantei C.D., a anulat hotărârea emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 mai 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta născându-se în timpul refugiului părinţilor săi, este normal ca la rândul ei, să beneficieze de statutul de refugiat din motive etnice, fiind de neconceput ca un copil să aibă un alt regim juridic, decât restul familiei. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii şi pe fond, respingerea acţiunii formulată de reclamantă.

Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la copiii născuţi în perioada refugiului.

De asemenea, a mai precizat că în cazul unor asemenea persoane nu se poate vorbi de o schimbare a domiciliului şi nici de persecuţii din motive etnice, din moment ce s-au născut în localitatea de refugiu aflată sub administraţie românească.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Textul legii are în vedere persecuţiile de ordin etnic la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copii născuţi în timpul refugiului.

Traiul în refugiu a avut consecinţe identice materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului, astfel încât nu se justifică aplicarea unui tratament juridic discriminator pentru aceştia din urmă, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond.

Pentru aceste considerente şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 817 din 15 iulie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2557/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs