ICCJ. Decizia nr. 2554/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2554/2005
Dosar nr. 7168/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 februarie 2004, reclamantul P.S. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 777 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât, în anul 1944, a fost obligat să se refugieze din Basarabia, în România, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite.
Curtea de Apel Bacău a pronunţat în cauză, sentinţa civilă nr. 211 din 6 mai 2004, prin care a respins acţiunea reclamantului, reţinând că acesta nu a făcut dovada afirmaţiilor sale, din actele depuse în cauză rezultând că locul naşterii acestuia este localitatea Băhnăşeni, judeţul Bacău, şi nu comuna Tepliţa judeţul Chilia, cum afirmă în acţiune.
Instanţa a mai reţinut, de asemenea, că reclamantul nu figurează nici în listele refugiaţilor din Basarabia, iar declaraţia martorei L.V., care-i susţine afirmaţiile, este în contradicţie cu conţinutul înscrisurilor prezentate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, susţinând că, în mod greşit, i-a fost respinsă acţiunea, atâta vreme, cât a făcut dovada că a fost obligat să se refugieze din Basarabia, împreună cu părinţii săi.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile recunoscute prin acest act normativ, persoanele care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din probele administrate în cauză, însă, nu rezultă că recurentul-reclamant îndeplineşte aceste condiţii expres şi limitativ prevăzute în textul legii.
Astfel, din actele de stare civilă ale recurentului rezultă că acesta nu a locuit niciodată în Basarabia, fiind născut pe teritoriul României, în judeţul Bacău, iar declaraţiile de martori care susţin teza refugiului, sunt lipsite de valoare probatorie, atâta vreme, cât intră în contradicţie cu înscrisurile oficiale.
Cum în dosar nu există alte probe care să confirme afirmaţiile recurentului, în mod corect instanţa de fond i-a respins acţiunea.
Faţă de aceste considerente şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.S. împotriva sentinţei civile nr. 211 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2553/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2555/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
