ICCJ. Decizia nr. 2555/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2555/2005
Dosar nr. 7515/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 aprilie 2004, reclamanta V.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13299 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului V.L., cu motivarea că soţul ei, împreună cu familia, a fost obligat să se mute din Bucureşti, în oraşul Cluj, ca urmare a persecuţiilor la care a fost supusă populaţia de etnie maghiară, după septembrie 1940.
Curtea de Apel Cluj a pronunţat în cauză, sentinţa civilă nr. 707 din 26 mai 2004, prin care a anulat hotărârea nr. 13299 din 10 martie 2004, a Casei Judeţene de Pensii Cluj şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că soţul reclamantei, asemenea altor cetăţeni români de etnie maghiară aflaţi în teritoriile administrate de Statul Român, au suferit, după Dictatul de la Viena, din septembrie 1940, persecuţii etnice, fiind obligaţi să se refugieze în teritoriile aflate sub administraţie maghiară.
În acest sens instanţa a analizat în detaliu înscrisurile depuse la dosar, precum şi depoziţia martorului S.I., audiat în cauză, privind modul în care etnicii maghiari au fost daţi afară din locurile de muncă pe care le ocupau şi forţaţi să renunţe sau să-şi vândă locuinţele de domiciliu, concluzionând că soţul reclamantei a fost refugiat din motive etnice, astfel încât aceasta, în calitate de soţie supravieţuitoare, este îndreptăţită să beneficieze de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, cu motivarea că situaţia expusă de reclamantă nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 189/2000, deoarece oraşul Bucureşti, din care soţul ei s-a refugiat, nu se afla sub regim de ocupaţie, astfel încât motivul plecării nu-l puteau constitui persecuţiile etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile recunoscute prin acest act normativ, persoanele, cetăţeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Textul legii nu face diferenţieri cu privire la etnia cetăţenilor români persecutaţi la care se referă şi nici cu privire la regimul care exercită persecuţia, român sau străin.
Cum din probele administrate în cauză a rezultat că, urmare a Dictatului de la Viena din septembrie 1940, Statul Român a adoptat o serie de măsuri împotriva populaţiei de etnie maghiară aflată în teritoriile de sub administraţia sa, forţându-le să-şi părăsească domiciliul şi să se refugieze în zonele aflate sub administraţie maghiară, în mod corect instanţa de fond a concluzionat că sunt îndeplinite cerinţele legii şi a admis acţiunea.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 707 din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2556/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
