ICCJ. Decizia nr. 2553/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2553/2005
Dosar nr. 8502/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 471 din 1 noiembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului V.D., formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, având ca obiect anularea Ordinului nr. 952 din 27 august 2004, prin care s-a aplicat reclamantului, sancţiunea diminuării drepturilor salariale cu 15%, pe o perioadă de 3 luni, în baza art. 64 alin. (1) art. 65 alin. (1), alin. (2) lit. g) şi j) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în fapt, reclamantului i s-a imputat faptul că prin comportamentul său a adus atingere prestigiului corpului funcţionarilor publici, constând în aceea că a stat într-un loc public timp de 2 ore, în timpul programului de lucru, cu un coleg care a comandat şi consumat alcool.
După ce au servit masa şi au mai rămas în local, au intrat în discuţii aprinse cu un grup de şoferi care au reproşat lucrătorilor vamali, că în timpul orelor de program preferă să stea într-un restaurant.
Întrucât faptele reţinute în sarcina reclamantului, prin ordinul emis, nu au fost infirmate prin declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa a apreciat că ordinul emis este legal şi temeinic, sancţiunea aplicată fiind proporţională cu gravitatea faptei comise.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs, reclamantul-recurent a arătat că prevederile legale în baza cărora i-a fost aplicată sancţiunea constând în diminuarea drepturilor salariale cu 15%, pe o perioadă de 3 luni, respectiv art. 64 alin. (1), art. 65 alin. (1), alin. (2) lit. g) şi j) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, au fost abrogate prin Legea nr. 161/19 aprilie 2003, astfel că ordinul emis la 27 august 2004, pentru o faptă pretins a fi săvârşită la 29 februarie 2004, nu poate fi legal şi temeinic, aşa cum a reţinut instanţa.
Independent de aceasta, recurentul a arătat că pe fond, fapta sa de a sta la masă, în restaurant, cu un coleg de serviciu, pe care nu l-a putut determina să înceteze consumul de băuturi alcoolice, nu poate fi calificată ca o atitudine incorectă, indecentă, incompatibilă cu calitatea de funcţionar public.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea instanţei de fond, ca şi actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate şi în raport cu prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine că toate susţinerile recurentului vizând fondul cauzei, sunt infirmate în special prin conţinutul depoziţiilor martorilor audiaţi, care au evidenţiat conduita necorespunzătoare a reclamantului-recurent şi a colegului său. Discuţiile purtate în restaurant au fost stopate numai prin intervenţia organelor de poliţie, ceea ce desigur conferă o anumită gravitate incidentului petrecut la data de 29 februarie 2004.
Referitor la prevederile art. 64 alin. (1) şi art. 65 alin. (1) şi alin. (2) lit. g) şi j) din Legea nr. 188/1999, ce au servit ca temei în aplicarea sancţiunii disciplinare şi despre care recurentul susţine că au fost abrogate prin Legea nr. 161/2003, este de menţionat că urmare a modificărilor succesive aduse Legii nr. 188/1999, textele cuprinse în acest act normativ, referitoare la sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici au primit numai o numerotare diferită, fără a fi, însă, înlăturate definitiv prin nici una dintre modificările intervenite.
De altfel, Legea nr. 188/1999 şi în versiunea republicată în M. Of. nr. 251/22.03.2004, cu modificările aduse până la acel moment, prevede în art. 65 alin. (1) şi alin. (2) lit. g) şi j), că reprezintă abateri disciplinare manifestările care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege, pentru funcţionarii publici.
Faţă de toate cele sus menţionate şi reţinând că nici una dintre criticile formulate de recurent nu este întemeiată şi nu poate fi primită, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.D. împotriva sentinţei civile nr. 471 din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2545/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2554/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
