ICCJ. Decizia nr. 2613/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2613/2005
Dosar nr. 7544/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 aprilie 2004, reclamantul G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13220 din 1 martie 2004, prin care i s-a admis în parte, cererea şi emiterea unei noi hotărâri pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, până la data de 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, deşi a dovedit cu acte, faptul că s-a refugiat împreună cu familia sa, cererea i-a fost admisă doar pentru perioada 15 septembrie 1940 - 1 aprilie 1943, iar nu până la 6 martie 1943, cum prevede legea.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 612 din 6 mai 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut la 31 mai 1921, în localitatea Căţelu, azi Meseşenii de Sus, şi că în septembrie 1940, împreună cu părinţii săi s-a refugiat în Bucureşti, de unde s-a reîntors în anul 1946.
Împotriva sentinţei de mai sus, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat în termen, recurs, susţinând în esenţă că instanţa a apreciat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea.
În acest sens, a arătat că în mod greşit s-a reţinut de către instanţă, faptul că reclamantul s-a reîntors, din aşa-zisul refugiu, în localitatea de domiciliu, Căţelu Românesc, judeţul Sălaj, în anul 1946, când din livretul militar rezultă că acesta a fost încorporat prin Centrul Militar Zalău, la 1 aprilie 1943, ceea ce denotă că reîntoarcerea a avut loc la o dată anterioară încorporării.
Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului şi cu normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, pentru aplicarea OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute în OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
Potrivit declaraţiilor autentificate, date de martorii M.O. şi G.L., reclamantul G.V. s-a refugiat, „din cauza cedării Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena", din localitatea Căţelu Românesc, azi Meseşenii de Sus, judeţul Sălaj, în septembrie 1940, în Bucureşti, de unde s-a reîntors în localitatea de domiciliu, în anul 1946.
Din livretul militar seria Cg nr. 010827, depus în xerocopie la dosarul de fond, rezultă că G.V. a fost încorporat prin Centrul Militar Zalău, la 1 aprilie 1943, fiind lăsat la vatră, la 1 aprilie 1945.
Faţă de această împrejurare, este evident că reîntoarcerea reclamantului, din Bucureşti, în localitatea de domiciliu, a avut loc la o dată anterioară încorporării, iar nu în anul 1946, cum greşit susţin martorii.
Cum livretul militar este un act oficial şi nu poate fi contestată forţa probantă a acestuia, iar menţiunile consemnate sunt certe, în mod greşit instanţa, limitându-se doar la declaraţiile martorilor, a confirmat pretenţiile reclamantului, acordându-i drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, până la data limită stabilită de acest act normativ, respectiv 6 martie 1945.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, se va modifica sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea formulată de reclamantul G.V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 612 din 6 mai 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul G.V., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2612/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2614/2005. Contencios. Anulare decizie D.R.V.... → |
|---|
