ICCJ. Decizia nr. 2611/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2611/2005
Dosar nr. 7542/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 aprilie 2004, reclamanta B.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13541 din 11 martie 2004, prin care pârâta i-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiată şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, deşi a probat cu acte că s-a refugiat împreună cu familia din localitatea de domiciliu, satul Luna de Sus, judeţul Cluj, în Căpuşu Mic, respectiv Căpuşu Mare, judeţul Cluj, pârâta în mod nelegal i-a respins cererea.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 731 din 27 mai 2004, a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată şi să-i acorde drepturile corespunzătoare, pentru perioada 15 mai 1944 - 15 noiembrie 1944, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a probat că a fost nevoită să părăsească împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu şi că a suferit prejudicii în urma refugierii forţate a familiei sale, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege, refugiaţilor, este nelegală.
Întrucât din probele administrate nu rezultă ziua refugiului, ci doar luna şi anul acestuia, mai 1944, precum şi sfârşitul perioadei de persecuţie, instanţa a considerat data de 15 mai a anului respectiv, ca fiind data de început a acordării drepturilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, că instanţa a apreciat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea.
În acest sens, a susţinut că situaţia reclamantei nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât schimbarea domiciliului a avut loc în luna mai a anului 1944, dintr-o localitate ce se afla sub administraţia Statului român, neputându-se, deci, invoca persecuţia din motive etnice.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele de casare invocate, cu actele dosarului şi cu normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, pentru aplicarea OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute în OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, declaraţiile autentificate ale martorilor V.I. şi I.C. rezultă că reclamanta, născută la 31 ianuarie 1937, în satul Luna de Sus, judeţul Cluj, a fost nevoită să se refugieze în luna mai 1944, împreună cu părinţii săi, din satul Luna de Sus, judeţul Cluj, în Căpuşu Mic, respectiv Căpuşu Mare, judeţul Cluj, de unde în luna noiembrie 1944 s-a întors la domiciliul său.
Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, opisul denumirilor localităţilor din 1941, editată în Budapesta, atestă la rubrica nr. 5 coloana 2, faptul că satul Luna de Sus se afla sub ocupaţie maghiară.
Cât priveşte motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în raport cu realităţile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuţiile etnice exercitate asupra populaţiei române, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.
Aşadar, părăsirea localităţii de domiciliu este o realitate, fiind dovedită în cauză, iar natura etnică a persecuţiei în situaţia dată nu poate fi negată.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 731 din 27 mai 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2609/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2612/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
