ICCJ. Decizia nr. 2608/2005. Contencios. Anulare decizii Consiliu şi Comisie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2608/2005
Dosar nr. 4770/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 septembrie 2001 şi ulterior precizată, reclamantul P.D. a solicitat anularea deciziei nr. 8534/2001, emisă de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România şi a deciziei nr. 1128/2001, emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România, obligarea Uniunii Avocaţilor din România să-i recunoască reclamantului, dreptul de a profesa avocatura cu scutire de examen, obligarea pârâtei la 500.000 lei pe zi daune întârziere şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Prin sentinţa civilă nr. 128/2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte. S-au anulat actele contestate, pârâta a fost obligată să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen şi s-a respins cererea referitoare la despăgubiri şi la cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi nu se află în situaţiile menţionate de art. 13 şi 14 din aceeaşi lege.
De asemenea, a apreciat că organizarea interviului s-a realizat cu încălcarea dreptului recunoscut de lege în favoarea reclamantului, deoarece Legea nr. 51/1995 nu prevede obligaţia chestionării cu privire la verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, dispoziţiile art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, constituind o adăugare nepermisă la lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, Uniunea Avocaţilor din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, cenzurând dispoziţiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat; că potrivit art. 2 din Legea nr. 51/1995, avocatul îşi desfăşoară activitatea conform legii şi Statutului profesiei de avocat, două acte normative egale din punct de vedere al forţei juridice; că dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevăd o posibilitate, şi nu o obligaţie pentru pârâtă, de a primi în profesie, cu scutire de examen; că au fost respectate dispoziţiile art. 32 din Statut şi instanţa nu putea să facă referiri la motivele pentru care s-a emis aviz negativ de către Baroul Maramureş; că petentul nu a răspuns corespunzător la chestionar şi că nu există obligaţia Uniunii Avocaţilor din România de a primi în profesie, fără examen, luându-se în considerare, exclusiv dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 51/1995.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a absolvit Facultatea de Drept - Universitatea Bucureşti, cursuri de zi, în anul 1982, cu media 10 la examenul de diplomă. A funcţionat ca jurisconsult, din anul 1982 şi apoi consilier juridic, având, astfel, vechimea impusă de dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. De asemenea, se constată că reclamantul nu se află în nici una din situaţiile de nedemnitate sau de incompatibilitate prevăzute de art. 13 şi 14 din Legea nr. 51/1995.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, reclamantul a răspuns unui chestionar referitor la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Baroul Maramureş a apreciat că prestaţia petentului nu a fost convingătoare şi a emis aviz negativ referitor la primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Nu s-a precizat, însă, în ce a constat prestaţia nesatisfăcătoare a reclamantului, afirmaţia fiind preluată ca atare, de Comisia Permanentă şi apoi, de către Consiliul Uniunii Avocaţilor din România.
Din răspunsurile reclamantului la chestionar nu se poate reţine necunoaşterea dispoziţiilor legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, situaţie care să determine respingerea cererii de a fi scutit de examen.
Este real faptul că instanţa de fond a apreciat greşit că dispoziţiile art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat încalcă dispoziţiile Legii nr. 51/1995, însă acest aspect nu poate conduce la admiterea recursului şi la respingerea acţiunii, întrucât condiţiile legale de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, sunt îndeplinite de către P.D., astfel cum s-a analizat mai sus.
Cerinţele legale fiind satisfăcute, refuzul Uniunii Avocaţilor din România de a-l primi pe reclamant în profesie, fără examen, este nejustificat.
În concluzie, fiind întrunite condiţiile art. 16 din Legea nr. 51/1995 şi fiind îndeplinite şi cerinţele art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, în mod corect pârâta-recurentă a fost obligată să-l primească pe reclamantul-intimat, în profesia de avocat, fără examen.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Avocaţilor din România împotriva sentinţei civile nr. 128 din 28 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2607/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 2609/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
