ICCJ. Decizia nr. 2609/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2609/2005
Dosar nr. 7540/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 mai 2004, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, anularea hotărârii nr. 1490 din 18 iulie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască statutul de persoană refugiată şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată nr. 189/2000.
Totodată, a solicitat repunerea în termen legal de formulare a contestaţiei, arătând că, odată cu primirea hotărârii contestate, a formulat o nouă cerere către Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, cerere la care nu a primit răspuns.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 830 din 17 iunie 2004, a respins, ca tardivă, acţiunea.
Instanţa a reţinut că reclamantul a depus contestaţia formulată împotriva hotărârii emise de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de refugiat şi acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la autoritatea emitentă, iar nu la instanţa competentă, potrivit dispoziţiilor art. 7 pct. 4 din actul normativ precitat.
Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs, reclamantul B.G., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei curţii de apel şi trimiterea dosarului, spre rejudecare, pentru ca instanţa sesizată să se pronunţe pe fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr. 1490 din 18 iulie 2003, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a respins, ca nedovedită, cererea formulată de reclamantul B.G., prin care a solicitat stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În dispozitivul hotărârii s-a făcut menţiunea că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamantul a depus, însă, contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. 1490/2003, la organul emitent, respectiv la Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, la data de 24 mai 2004.
Hotărârea nr. 1490/2003 i-a fost comunicată reclamantului, cel mai târziu la data de 19 august 2003, dată la care acesta, nemulţumit de soluţia dată prin hotărârea de mai sus, formulează o nouă cerere de stabilire a calităţii de persoană refugiată.
Potrivit art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, împotriva hotărârii comisiei de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Maramureş, reclamantul putea formula contestaţie la curtea de apel competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare, cum, de altfel, i s-a precizat şi în dispozitivul hotărârii.
Ori, faţă de data primirii hotărârii contestate, acţiunea la instanţa de contencios administrativ a fost introdusă cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de actul normativ menţionat.
În consecinţă, în raport cu cele ce preced, se constată că recursul este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinţei civile nr. 830 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2608/2005. Contencios. Anulare decizii... | ICCJ. Decizia nr. 2611/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
