ICCJ. Decizia nr. 2619/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2619/2005
Dosar nr. 7601/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 10996/10226 din 4 martie 2004, emisă de pârâtă şi emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia, în anul 1943, din comuna Bravicea - Basarabia, în comuna Fierbinţi, judeţul Ialomiţa, pentru a nu-şi risca viaţa şi pentru a evita deportarea în alte zone ale fostului U.R.S.S. Reclamantul a susţinut că persecuţiile au continuat şi în România, în cursul anului 1945, când aşa-numitele „comisii de repatriere", formate din reprezentanţi ai ocupaţiei ruseşti din Basarabia şi ai regimului comunist instaurat în România, au încercat să identifice toate persoanele de etnie română, născute în Basarabia şi refugiate în România.
În aceste condiţii, reclamantul a apreciat că refuzul pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de refugiat, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de lege, este nelegal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1416 din 3 iunie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2003.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada încadrării în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada indicată, în condiţiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din ordonanţă şi art. 6 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Împotriva sentinţei de mai sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr. 10996/10226 din 4 martie 2004, pârâta a respins cererea reclamantului, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu a dovedit persecuţia etnică, conform art. 4 din HG nr. 127/2002.
Potrivit art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, din copia certificatului de naştere rezultă că reclamantul P.G. s-a născut la 13 mai 1933, în localitatea Bravicea - U.R.S.S.
Declaraţiile autentificate sub nr. 424 şi, respectiv, nr. 425 din 18 august 2003, ale martorilor R.N. şi C.D., atestă că din cauza persecuţiilor din perioada ocupaţiei, reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat în iunie 1943, în comuna Fierbinţi, judeţul Ialomiţa.
Rezultă, deci, că reclamantul a făcut dovada, conform prevederilor legale precitate, că a plecat în refugiu, din comuna Bravicea - Basarabia, în comuna Fierbinţi, judeţul Ialomiţa.
În ce priveşte motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în funcţie de realităţile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuţiile etnice exercitate de către armata sovietică, asupra populaţiei române din zonă.
În consecinţă, faţă de dovezile de la dosar, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1416 din 3 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2617/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2628/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
