ICCJ. Decizia nr. 2620/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2620/2005
Dosar nr. 7602/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2004, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 8644/7779 din 21 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că a făcut dovada că s-a refugiat din localitatea Ungheni, Republica Moldova, în raionul Snagov din România, din cauza persecuţiilor etnice exercitate de armatele sovietice, asupra populaţiei române din zonă.
În aceste condiţii, reclamantul a apreciat că refuzul pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de refugiat, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de lege, este nelegal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1394 din 1 iunie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada încadrării în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada indicată, în condiţiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din ordonanţă şi art. 6 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, fiind evidentă eroarea din declaraţiile martorilor, cu privire la localizarea comunei Ungheni, şi anume, în judeţul Iaşi - România, în loc de Ungheni, aflată pe teritoriul Republicii Moldova, la nord de localitatea cu aceeaşi denumire de pe teritoriul României.
Împotriva sentinţei de mai sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, instanţa de fond apreciind eronat probele dosarului şi aplicând greşit legea.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr. 8644/7779 din 21 octombrie 2003, pârâta a respins cererea reclamantului, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu a dovedit persecuţia etnică, conform art. 4 din HG nr. 127/2002.
Potrivit art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, declaraţiile autentificate sub nr. 141, nr. 142 şi, respectiv, nr. 184/2003, ale martorelor D.V., B.L. şi S.S., atestă că, din cauza persecuţiilor din perioada ocupaţiei, reclamantul, s-a refugiat la începutul lunii aprilie 1944, din localitatea Ungheni, judeţul Iaşi, în raionul Snagov, România.
Din copia certificatului de naştere seria NL nr. 571337, eliberat de Primăria sectorului 1 Bucureşti, la data de 5 decembrie 2003, rezultă, însă, că reclamantul C.G. s-a născut la 14 iunie 1924, în localitatea Ungheni, Republica Moldova.
În atare situaţie, menţionarea de către martori, a localităţii de naştere a reclamantului, ca fiind situată în judeţul Iaşi, care a făcut parte din teritoriul statului român, atât înainte, cât şi după cedarea Basarabiei, este, cu certitudine, o eroare materială, înlăturată de certificatul de naştere menţionat, act oficial ce se încadrează în mijloacele legale de probă.
De altfel, în certificatul de naştere seria NP nr. 370145 şi în livretul militar seria Nj nr. 049721, aparţinând fratelui reclamantului, C.M., este trecut corect locul naşterii, ca fiind Ungheni - Republica Moldova (U.R.S.S.), acesta beneficiind, pe baza probelor administrate, de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în baza hotărârii nr. 8217/7446 din 26 septembrie 2003, a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti.
Rezultă, deci, că reclamantul a făcut dovada, conform prevederilor legale precitate, că a plecat în refugiu din localitatea Ungheni - Republica Moldova, în raionul Snagov, România.
În ce priveşte motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în funcţie de realităţile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuţiile etnice exercitate de către armata sovietică, asupra populaţiei române din zonă.
În consecinţă, faţă de dovezile de la dosar, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1394 din 1 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2621/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
