ICCJ. Decizia nr. 2624/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2624/2005
Dosar nr. 8431/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 februarie 2004, reclamantul A.A. a solicitat instanţei, anularea hotărârii nr. 12699/11776 din 1 iunie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a susţinut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născut în refugiu şi că această situaţie a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1761 din 21 septembrie 2004, a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i stabilească reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, pentru perioada 18 septembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut la 18 septembrie 1941, în oraşul Arad, unde părinţii săi s-au refugiat în octombrie 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa a interpretat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
În ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinţi şi copiii născuţi în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică, a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului părinţilor.
Cum reclamantul A.A. s-a născut la data de 18 septembrie 1941, în timpul refugiului părinţilor săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1761 din 21 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2623/2005. Contencios. Anulare dispoziţie de... | ICCJ. Decizia nr. 2625/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
