ICCJ. Decizia nr. 2625/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2625/2005
Dosar nr. 8436/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 iulie 2004, reclamantul S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 12810/12116 din 18 iunie 2004, emisă de pârâtă şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţ supravieţuitor.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că eronat i s-a respins cererea prin care a solicitat ca pârâta să constate că, în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei S.S. (născută L.), persecutată din motive etnice, beneficiază de drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În opinia reclamantului, hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituţia României şi nu ţine seama de probele prin care a făcut dovada persecuţiei etnice suferite de soţia sa, strămutată din localitatea Vischioi, judeţul Durostor, Bulgaria.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1763 din 21 septembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ contestat şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i fie recunoscute reclamantului, în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei S.S., drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Instanţa, pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut că reclamantul a făcut dovada încadrării în situaţia prevăzută de art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia în calitate de soţ supravieţuitor, necăsătorit, după decesul defunctei S.S., de drepturile prevăzute de actul normativ menţionat.
Împotriva sentinţei de mai sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a declarat în termen, recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa a apreciat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr. 12810/12116 din 18 iunie 2004, pârâta a respins cererea reclamantului, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu a făcut dovada persecuţiei din motive etnice, în condiţiile art. 61 din Legea nr. 189/2000 şi art. 4 din HG nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Potrivit art. 4 alin. (1) din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, cu acte oficiale, eliberate de organele competente, iar potrivit alin. (2), în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 din aceeaşi lege, soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, beneficiază, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
În cauză, extrasul din registrul de naştere nr. 5465 din 15 decembrie 2003, eliberat de Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei Brăneşti - Ilfov, atestă că L.S. s-a născut la data de 18 august 1934, în localitatea Vischioi, Bulgaria, părinţii săi fiind L.A. şi L.Z.
Potrivit declaraţiei din 14 septembrie 1940 şi situaţiei de avere imobilă rurală, eliberate de Arhivele Naţionale, cu nr. 1050124 din 20 iulie 2004, familia lui L.A. din comuna Vischioi, judeţul Durostor, compusă din soţia sa, Z. şi cei şase copii, a făcut obiect al schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, în urma Tratatului semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
Rezultă, deci, că reclamantul a făcut dovada, cu acte oficiale, a persecuţiei etnice suferite de soţia sa, astfel că în mod corect instanţa, prin sentinţa recurată, a reţinut că acesta, în calitate de soţ supravieţuitor, necăsătorit, este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu luna următoare celei în care a depus cererea.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond, făcând o justă apreciere a situaţiei de fapt, pe baza probelor administrate şi aplicând corect normele legale incidente cauzei, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1763 din 21 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2624/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2626/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
