ICCJ. Decizia nr. 2627/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2627/2005
Dosar nr. 8446/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 iunie 2004, reclamanta M.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 8952/7688 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a susţinut că a făcut dovada că, deşi s-a născut în comuna Cepleniţa, judeţul Iaşi, în perioada 1941 - aprilie 1944 a locuit în Basarabia, împreună cu familia, tatăl fiind preot ajutător în comuna Seliştea, de unde s-au refugiat, ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, în România.
În aceste condiţii, reclamanta a apreciat că refuzul pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de refugiată, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de lege, este nelegal.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1935 din 4 octombrie 2004, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta nu a probat susţinerile sale referitoare la refugiul din motive etnice, tatăl său, fiind preot, aflându-se pe teritoriul Basarabiei în interes de serviciu, el şi familia sa neavând locuinţa statornică în Basarabia, astfel că în mod corect pârâta i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei de mai sus, reclamanta M.T. a formulat, în termen, recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa a aplicat greşit legea şi, de asemenea, că nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Prin hotărârea nr. 8952/7688 din 31 octombrie 2003, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta M.T., prin care a solicitat stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că aceasta nu a făcut dovada că se încadrează în dispoziţiile actului normativ menţionat.
Din copia certificatului de naştere seria Ne nr. 993267, rezultă că reclamanta R.T. s-a născut la 11 octombrie 1937, în satul Cepleniţa, raionul Hârlău, Iaşi, părinţii fiind R.G. şi R.V.
Din declaraţiile autentificate ale martorelor S.F. şi L.M. rezultă că reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa, în luna aprilie 1944, din localitatea Călăraşi Târg, Săliştea - Tuzura, judeţul Chişinău (Basarabia), în comuna Cepleniţa, judeţul Iaşi, unde a locuit până în anul 1945.
Adresa nr. 3653 din 1 iulie 2004, a Secretariatului de Stat pentru Culte - Direcţia Relaţii Culte, atestă că R.G., tatăl reclamantei, preot fiind, a fost, evacuat în martie 1944 şi trimis în interes de serviciu, în Basarabia, iar din copia statului de plată clerical pe octombrie 1944 rezultă că preotul R.G. a fost evacuat de la parohia Seliştea, din Basarabia şi utilizat la parohia Salcia, judeţul Dolj, Oltenia.
Este de necontestat că aceste măsuri de evacuare au constituit o formă de persecuţie etnică, măsura evacuării din localitatea de domiciliu şi trimiterii tatălui reclamantei, „în interes de serviciu" din localitatea de domiciliu, la o parohie în Basarabia, în localitatea Seliştea, a constituit un abuz, nu o schimbare obişnuită a locului de muncă, un act impus, iar evacuarea ulterioară din Seliştea, la parohia Salcia, judeţul Dolj, a fost o măsură de persecuţie din motive etnice, care trebuie interpretată în raport cu conjunctura istorică a momentului.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis, se va modifica hotărârea primei instanţe şi în fond, se va admite acţiunea, cu consecinţa anulării actului administrativ atacat şi obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta M.T. împotriva sentinţei civile nr. 1935 din 4 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamanta M.T.
Anulează hotărârea nr. 8952/7688/2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei. drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2626/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2629/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
