ICCJ. Decizia nr. 2629/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2629/2005
Dosar nr. 8452/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.F. a solicitat instanţei, anularea hotărârii nr. 12373/11929 din 13 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii a susţinut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născut în refugiu şi că această situaţie a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2464 din 2 noiembrie 2004, a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i stabilească reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, pentru perioada 31 august 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut la 31 august 1941, în localitatea Apoldul de Sus, judeţul Sibiu, unde părinţii săi s-au refugiat, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa a interpretat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea.
Astfel, a susţinut că declaraţia martorului T.P. nu este valabilă, întrucât acesta s-a născut la un interval de doi ani de la refugiul relatat.
A apreciat că în mod greşit instanţa de fond a acordat reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, având în vedere data cererii iniţiale, iar nu de la data prezentării dovezilor.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
În ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinţi şi copiii născuţi în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică, a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului părinţilor.
Cum reclamantul P.F. s-a născut la data de 31 august 1941, în Apoldul de Sus, judeţul Sibiu, în timpul refugiului părinţilor săi, curtea de apel a apreciat în mod corect, că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Cât priveşte susţinerea recurentului-pârât, ce vizează inadvertenţe între declaraţiile martorilor şi înscrisurile prezentate de reclamant, referitor la data exactă a refugiului părinţilor, curtea de apel a reţinut în mod corect că este de necontestat faptul că părinţii reclamantului s-au refugiat din Ardealul de Nord, în localitatea Apoldul de Sus, judeţul Sibiu şi că reclamantul s-a născut la data de 31 august 1941, în localitatea de refugiu. În acest sens, adresa nr. 997/2004, a Primăriei comunei Miercurea Sibiului, judeţul Sibiu, atestă că în registrul de stare civilă este înregistrată naşterea reclamantului, la nr. 41/1941, iar domiciliul părinţilor era în localitatea Apoldul de Sus nr. 441, judeţul Sibiu.
Nici critica vizând data de început a acordării drepturilor, nu poate fi primită faţă de caracterul reparator al legii, instanţa de fond dispunând în mod corect acordarea drepturilor compensatorii, în raport cu data depunerii cererii de către reclamant, chiar dacă probele au fost completate ulterior.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2464 din 2 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2627/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 263/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
