ICCJ. Decizia nr. 2634/2005. Contencios. Anulare decizie şi certificat comisie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2634/2005
Dosar nr. 4052/2003
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 august 2002, C.A. a contestat legalitatea deciziei nr. 474 din 25 aprilie 2002, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap, prin care s-a stabilit că bolile de care suferă, nu constituie un handicap.
De asemenea, a cerut anularea certificatului nr. 9257 din 1 februarie 2002, emis de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit această autoritate publică i-a respins cererea şi, respectiv, contestaţia formulată pentru încadrarea într-un grad de handicap, deoarece din actele medicale rezultă că afecţiunile cu care a fost diagnosticată, se încadrează în normele legale privind persoanele cu handicap.
Prin sentinţa civilă nr. 527 din 20 iunie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că „reclamanta nu a probat într-un alt mod, în afara actelor medicale aflate la dosarul cauzei, nelegalitatea actelor contestate", emise de pârâţii I.S.T.P.H. Dolj - Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, Dolj şi Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta C.A.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, întrucât din înscrisurile prezentate rezultă că a fost propusă pentru pensionare medicală de către Spitalul nr. 2 Craiova, secţia interne, cu diagnosticele menţionate în biletele de ieşire din 20 decembrie 1996 şi 10 ianuarie 1997. Este vorba de boli cronice cu documentar de pensionare şi două referate întocmite de medicul specialist alergolog, la 30 ianuarie 1997.
Pe de altă parte, curtea de apel a ignorat actele originale depuse în dosar, cu care se demonstrează că din cei 29 ani de muncă, un număr de 16 ani şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de boală.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările de la dosar, rezultă că reclamanta C.A. are vârsta de 55 ani şi calitatea de pensionar cu gradul II de invaliditate, pentru mai multe afecţiuni, după un stagiu de cotizare de 28 ani şi 6 luni.
Ea a beneficiat de facilităţile prevăzute pentru persoanele cu handicap, începând din anul 1997, până la revizuirea din anul 2000, când prin certificatul nr. 2051 din 14 noiembrie 2000, Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Dolj nu a mai încadrat-o în această categorie.
Ulterior, măsura respectivă nu a fost contestată, iar prin certificatul nr. 9257 din 1 februarie 2002, aceeaşi comisie a menţinut concluziile de neîncadrare cu diagnosticul: HTA oscilantă, spondiloză CDL, fibromatoză uterină, hepatită cronică persistentă, astmă bronşic cronic, cu motivarea „boală nu handicap".
Urmare a contestaţiei formulată, Comisia Superioară pentru Persoanele cu Handicap, prin Decizia nr. 474 din 25 aprilie 2002, a confirmat concluziile comisiei teritoriale, apreciind că C.A. prezintă mai multe boli, dar nu un handicap.
Constatările şi aprecierile acestor organe de specialitate, cu competenţă în materie, nu au fost contrazise prin alte mijloace de probaţiune concludente, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
În consecinţă, nu se justifică nici pretenţia reclamantei, de anulare a deciziei nr. 178910, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi de transformare a pensiei de invaliditate, în pensie pentru limită de vârstă, ca persoană cu handicap, prin asimilare în gradul II de handicap.
De altfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, dispoziţiile art. 44 lit. f) din O.U.G nr. 102/1999, referitoare la pensionarea pentru limită de vârstă a persoanelor cu handicap, au fost abrogate şi oricum, maladiile de care suferă reclamanta, nu pot fi considerate afecţiuni handicapante, pentru a justifica încadrarea acesteia, în categoria persoanelor cu handicap, în vederea transformării pensiei de invaliditate, în pensie pentru limită de vârstă [conform art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000].
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.A., împotriva sentinţei civile nr. 527 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2633/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2635/2005. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
