ICCJ. Decizia nr. 2635/2005. Contencios. Refuz soluţionare petiţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2635/2005
Dosar nr. 6914/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 20 februarie 2004 şi precizată ulterior, reclamanta Fundaţia C.R.J. Bucureşti a chemat în judecată Guvernul României şi pe Primul Ministru al României, N.A., solicitând obligarea acestora să-i soluţioneze petiţia înregistrată sub nr. 17/16110 din 20 noiembrie 2003, în sensul de a preciza funcţiile, calităţile şi activităţile pe care le-au deţinut şi desfăşurat membrii familiei N. Totodată, reclamanta a solicitat şi daune morale în valoare de 5.000.000 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut ca în conformitate cu dispoziţiile art. 74 şi 75 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, şi art. 8 din Legea nr. 233/2002, pârâţii erau obligaţi să răspundă petiţiei adresate. Cu toate acestea, prin poziţia adoptată au încălcat aceste dispoziţii, blocând efectiv desfăşurarea procesului de monitorizare a modului de aplicare şi respectare a Legii nr. 161/2003 şi provocându-i, astfel, daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 987 din 4 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. reţinând că pârâţii nu aveau obligaţia să pună la dispoziţia reclamantei, date privind pe membrii familiei Primului Ministru, că în fapt acesta a făcut cunoscut că în calitatea pe care o are, nu a emis vreun act administrativ şi nu a luat nici o decizie care să poată aduce un folos material pentru sine sau pentru familia sa.
Instanţa a mai reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 161/2003, reclamanta avea obligaţia să facă dovada conflictului de interese, în sensul definit de lege sau să indice actul prin care s-a produs o vătămare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta Fundaţia C.R.J.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond, apreciind că aceasta este rezultatul interpretării greşite a dispoziţiilor Legii nr. 161/2005.
În acest sens s-a arătat că prin petiţia adresată, reclamanta a solicitat în fapt, aducerea unor precizări în vederea aplicării dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 161/2003 şi ca atare, nu avea obligaţia să facă dovada conflictului de interese.
Tot greşit, în opinia recurentei, s-a apreciat de către instanţa de fond, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 233/2003, deşi aceasta, alături de Legea nr. 29/1990, au constituit temeiul legal al acţiunii.
În fine, recurenta a criticat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, şi pentru încălcarea dispoziţiilor art. 10 din Convenţia Europeană, referitoare la circulaţia neîngrădită a informaţiilor, cât şi pentru neacordarea daunelor morale.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine ca acestea nu se justifică.
Prin petiţia adresată Guvernului, reclamanta a solicitat furnizarea de date privind funcţiile, calităţile şi activităţile deţinute/desfăşurate de membrii familiei Primului Ministru N.A., aflate sub incidenţa dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 161/2003.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea, printre altele, pe dispoziţiile art. 70 - 75 din Legea nr. 161/2003.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (1), „Persoana care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect, este obligată să nu emită un act administrativ sau să încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice de autoritate care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I".
Este evident, astfel, că nu poate exista conflict de interese în exercitarea funcţiei publice, decât în situaţiile enunţate expres de textul menţionat.
Astfel fiind şi având în vedere şi dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 161/2003, care impun obligaţia depunerii declaraţiei de interese cu privire la funcţiile şi activităţile pe care demnitarul le desfăşoară, rezultă în mod cert că aceasta nu are în vedere şi datele personale ale soţiei şi rudelor de gradul I, ci numai acele acte emise în exercitarea funcţiei publice care pot produce foloase materiale pentru demnitar sau familia sa (soţ şi rude de gradul I).
Or, în cauză s-a făcut dovada depunerii declaraţiei de interese de către Primul Ministru, N.A., în conformitate cu dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 161/2003, şi mai mult, a răspunsului comunicat de acesta, în conformitate cu aceleaşi dispoziţii legale, reclamantei, la 6 aprilie 2004, cu adresa nr. 5/3769/AN.
În raport cu aceste considerente, urmează a se aprecia ca fiind legală şi temeinică, soluţia Curţii de Apel Bucureşti care, în raport cu probele administrate, a dat o interpretare corectă dispoziţiilor Legii nr. 161/2003, constatând că, pe de o parte, în cauză nu s-a făcut dovada conflictului de interese şi mai mult, că în fapt, reclamantei i s-a răspuns în limitele aceloraşi dispoziţii.
În atare situaţie, corect s-a concluzionat şi în legătură cu inexistenţa refuzului nejustificat, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
În ce priveşte daunele morale, faţă de soluţia de respingere a acţiunii, evident că nici acest capăt de cerere nu putea fi admis.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Fundaţia C.R.J. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 987 din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2634/2005. Contencios. Anulare decizie şi... | ICCJ. Decizia nr. 264/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
