ICCJ. Decizia nr. 2677/2005. Contencios. La încheiere (îndreptare erori materiale). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2677/2005
Dosar nr. 2870/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 septembrie 2003, la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, sub nr. 279, reclamanta SC C. SRL Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Braşov, anularea parţială a deciziei nr. 281 din 25 august 2003, pct. 1 şi 2; admiterea contestaţiei în ce priveşte cererea de suspendare a obligaţiei de plată a datoriilor fiscale stabilite prin procesul-verbal nr. 503 din 24 ianuarie 2003, încheiat de comisarii Gărzii Financiare; obligarea intimatului Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiei, de a se pronunţa pe fondul acesteia.
În motivarea acţiunii, s-a precizat de către reclamantă, că prin procesul-verbal de control nr. 503 din 24 ianuarie 2003, a fost obligată la plata către bugetul de stat, a sumei de 13.201.227.778 lei, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A., cu majorări de întârziere.
Împotriva acestui act a formulat contestaţie, prin care s-a solicitat suspendarea obligaţiei, precum şi anularea, iar Ministerul Finanţelor, prin Decizia nr. 281 din 25 august 2003, a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a obligaţiei fiscale; a dispus suspendarea pe fond a contestaţiei, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, cu reluarea procedurilor administrative şi a disjuns capătul de cerere privind soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prin care s-a aplicat o amendă.
Referitor la cererea de suspendare a obligaţiilor fiscale de plată, care a fost respinsă ca inadmisibilă, societatea a precizat că Ministerul Finanţelor a făcut o interpretare greşită a legii, fără a ţine seamă de prevederile art. 10 alin. (3) din OG nr. 61/2002, republicată.
În ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei pe fond, reclamanta a precizat că nu există indicii în săvârşirea unei infracţiuni, simpla înregistrare a actului de control la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov nu reprezintă şi începerea urmăririi penale.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 279, pronunţată la 25 noiembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat în parte Decizia nr. 281/2003, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiei, în ce priveşte respingerea, ca inadmisibilă a cererii privind suspendarea obligaţiilor de plată şi în ce priveşte soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de contencios administrativ a reţinut, referitor la primul punct din decizie, că o atare măsură contravine dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din OG nr. 61/2002, potrivit căruia „la cererea debitorului, autorităţile administraţiei publice, prin organul competent, vor dispune suspendarea obligaţiei de plată a creanţelor bugetare, până la soluţionarea contestaţiei", astfel că respingerea cererii, ca inadmisibilă, este nelegală.
În ce priveşte dispoziţia de suspendare a soluţionării pe fond a contestaţiei, instanţa a reţinut că organul de control poate lua această măsură, numai atunci când există indiciile săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă prealabilă.
Simpla înregistrare a actelor de control fiscal la organul de cercetare penală, fără a se arăta care sunt indiciile infracţionale şi care este legătura directă cu soluţionarea acestei căi de atac administrative, nu se justifică în contextul art. 10 din OG nr. 13/2001.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, în sensul că denumirea societăţii este SC C. SRL, şi nu SC C.M. SRL şi că sentinţa pronunţată este definitivă şi irevocabilă, astfel cum prevede art. 10 alin. (1) din Legea nr. 506/2001, pentru aprobarea OG nr. 13/2001.
Prin încheierea din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale, cu motivarea că denumirea societăţii a fost menţionată corect.
În ce priveşte celălalt aspect, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 506/2001, pentru aprobarea OG nr. 13/2001, ar fi fost aplicabile, când s-ar fi solicitat numai suspendarea soluţionării pe fond a contestaţiei, or hotărârea a adus dezlegare şi unui alt capăt de cerere referitor la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii privind suspendarea executării obligaţiilor de plată şi pe cale de consecinţă, nu se poate pronunţa o hotărâre cu căi diferite de atac.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamanta, invocându-se prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit instanţa a reţinut că în dispozitivul sentinţei nu poate să înscrie două căi de atac diferite şi că nici un text din codul de procedură civilă nu interzice o atare precizare.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, analizând critica, urmează să o respingă ca nefondată.
Rezultă că în mod corect, instanţa de contencios administrativ a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, reţinând că acţiunea, astfel cum a fost formulată, a cuprins două capete de cerere: suspendarea executării obligaţiilor de plată şi obligarea intimatului la soluţionarea pe fond a contestaţiei, astfel că fiind soluţionată în ansamblu, nu se pot înscrie două căi de atac diferite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C. SRL Braşov împotriva încheierii de şedinţă din 8 ianuarie 2004, dată în dosarul nr. 1290/F/2003, al Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2676/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2688/2005. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
