ICCJ. Decizia nr. 2689/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2689/2005
Dosar nr. 7611/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 aprilie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul D.M. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 11333/9875 din 19 martie 2004, emisă de pârâtă şi să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în luna noiembrie 1943, datorită înaintării trupelor sovietice spre graniţele României, a fost nevoit ca, împreună cu familia sa, să se refugieze la Făgăraş şi ulterior, la Sighişoara, fără a mai reveni în Basarabia.
Prin sentinţa civilă nr. 1464 din 14 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 11333/9875 din 19 martie 2004, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada noiembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2003.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a făcut dovada refugiului său din Basarabia, în Sighişoara şi că întruneşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 3041 şi ale art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a susţinut că în mod greşit, instanţa de fond a acordat reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât acesta nu a dovedit cu acte oficiale, persecuţia invocată, precum şi faptul că în perioada 1941 - 1944, Basarabia şi Bucovina se aflau sub administraţie românească, nefiind motive care să determine refugierea populaţiei de origine etnică română din acele teritorii.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, se va casa sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, pentru următoarele considerente.
Din analiza actelor din dosar, Curtea constată că intimatul nu a făcut dovada dacă refugiul a avut loc ca urmare a ocupaţiei propriu-zise a teritoriului de către trupele sovietice sau ca urmare a înaintării frontului de est, iar refugiul s-a datorat dislocării populaţiei de către Statul român, în vederea protejării acesteia faţă de Armata Roşie.
Instanţa de trimitere va dispune suplimentarea probatoriului, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul de a se solicita orice înscris oficial, respectiv de la Arhivele Naţionale Judeţene sau orice alt înscris prin care se poate dovedi ocupaţia localităţii de domiciliu, de unde s-a refugiat intimatul, de către trupele sovietice, fiind determinată, prin urmare, de evenimente politico-militare şi de schimbarea frontierei, având ca efect, administraţia rusească a teritoriului sau dacă acest teritoriu a fost sub administraţie românească.
Pentru considerentele menţionate, în temeiul art. 129 alin. (5) şi art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1464 din 14 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2688/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2690/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|