ICCJ. Decizia nr. 2691/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2691/2005
Dosar nr. 7613/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta T.A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 12289/11848 din 7 mai 2004.
În motivare, reclamanta a arătat că în mod greşit, pârâta i-a respins cererea întemeiată pe prevederile Legii nr. 189/2000, pe motivul nedovedirii legăturii de rudenie cu familia A.G., însă aceasta poartă numele de familie al primului soţ al mamei sale, şi anume, acela de T.
Prin sentinţa nr. 1563 din 28 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta T.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu a dovedit gradul de rudenie cu A.P., mama sa, în sensul că nu a depus certificatul de căsătorie al acesteia cu T.S., precum şi certificatul de căsătorie al mamei sale, cu A.G., întrucât din afirmaţiile reclamantei, actele de stare civilă au fost distruse în timpul războiului.
Curtea de Apel Bucureşti a mai reţinut că nici declaraţia martorei B.M. nu se coroborează cu actele dosarului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, T.A., arătând că în mod greşit, instanţa de fond i-a respins acţiunea, întrucât aceasta a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile pentru a fi beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000, susţinând, în esenţă, că este fiica lui T.S., soţul din prima căsătorie al mamei sale, T.P., devenind ca urmare a celei de-a doua căsătorii, A.P. şi că, având în vedere vremurile tulburi din anul refugiului, respectiv 1940, din eroare, în opisul alfabetic a fost menţionat numele său, A.A., întrucât la acea dată, mama sa era deja căsătorită cu A.G.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor D.F. şi V.E., rezultă că recurenta T.A. a fost refugiată în urma cedării Ardealului de Nord, în anul 1940, împreună cu mama sa, în comuna Grinţieş, judeţul Neamţ.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean roman, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii prevăzute în actul normativ menţionat anterior.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., urmează să îl admită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.A., împotriva sentinţei nr. 1563 din 28 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 12289/11848 din 7 mai 2004 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 10 ianuarie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2690/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2692/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
