ICCJ. Decizia nr. 2692/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2692/2005
Dosar nr. 7615/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 mai 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta P.L. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 11387/6998 din 19 martie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a refugiat din Basarabia, în luna iunie 1940, din localitatea Grinăuţi, judeţul Soroca, în România, de unde nu a mai revenit în localitatea de domiciliu.
Prin sentinţa nr. 1583 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.L., a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din înscrisurile probatorii depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada că a fost refugiată din Basarabia, în România, în luna iunie 1940 şi nu s-a mai întors niciodată în localitatea de domiciliu, de unde s-a refugiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat vădit legea, sub aspectul aprecierii probatoriilor administrate, precum şi al nerespectării normelor legale aplicabile. A mai susţinut că Legea nr. 189/2000 acordă drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile autentificate ale martorelor M.E. şi M.C. rezultă că intimata a fost refugiată, împreună cu familia sa, din Grinăuţi, judeţul Soroca, Basarabia, în România, în luna iunie 1940 şi nu s-a mai întors niciodată în localitatea de unde s-a refugiat.
Prin adresa nr. 2485 din 23 noiembrie 2002, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale a eliberat o copie legalizată-extras de pe „Registrul pentru înscrierea carnetelor refugiaţilor veniţi din teritoriile cedate: Bucovina, Basarabia, Dobrogea şi Transilvania" - Prefectura judeţului Iaşi - Biroul Refugiaţilor, prin care se atestă faptul că reclamanta, împreună cu părinţii şi fraţii săi, s-a refugiat din Basarabia, figurând înregistrată în această calitate, la nr. 149 în registrul menţionat.
Coroborând aceste date, cu foile matricole ale reclamantei, care fac dovada că reclamanta se afla la Iaşi, înscrisă la liceu în anii 1940 - 1941 şi 1945 - 1946, se poate reţine că intimata probează perioada de refugiu conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii prevăzute în actul normativ menţionat anterior.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi, potrivit art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1583 din 30 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2691/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2693/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
