ICCJ. Decizia nr. 2694/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2694/2005
Dosar nr. 7623/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 27 mai 2004, reclamanta F.M. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 5970 din 30 aprilie 2004, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bihor, precum şi a deciziei nr. 112493 din 20 mai 2004, emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că a fost refugiată din localitatea Călăţea, în localitatea Roşia - Beiuş şi că nu este de acord să restituie suma dobândită în baza Legii nr. 189/2000, întrucât apreciază că este beneficiară a prevederilor actului normativ menţionat anterior.
Prin sentinţa nr. 405/CA din 5 iulie 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a disjuns capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 5970 din 30 aprilie 2004, de capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 112493 din 20 mai 2004, a respins contestaţia formulată de reclamanta F.M., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea, în soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere, a declinat competenţa soluţionării capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 112493 din 20 mai 2004, emisă de pârâtă, în favoarea Tribunalului Bihor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta F.M., invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a susţinut, în esenţă, că a fost refugiată din localitatea Călăţea, în localitatea Roşia - Beiuş, în perioada 15 iulie 1942 - 6 martie 1945 şi că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor F.A. şi B.P. rezultă că recurenta, împreună cu părinţii săi, s-a refugiat, în anul 1942, din satul Călăţea, în localitatea Roşia - Beiuş, întorcându-se apoi în anul 1945, în localitatea Călăţea.
Situaţia recurentei nu face obiectul Legii nr. 189/2000. Nu se poate admite că persecuţia etnică a fost cea care a determinat schimbarea domiciliului, atâta vreme, cât localitatea Călăţea se afla sub administraţia Statului român.
Având în vedere că localitatea Călăţea la acea dată era un teritoriu românesc neocupat, schimbul populaţiei nu se justifică ca fiind urmare a persecuţiei etnice, putându-se ajunge la situaţia în care orice persoană care şi-a schimbat domiciliul dintr-un motiv sau altul, în cadrul graniţelor aceluiaşi stat, condus de acelaşi regim politic, poate să obţină statutul de refugiat şi, implicit, dobândirea drepturilor accesorii acestui statut.
Este evident că legiuitorul nu a urmărit prin această lege, situaţia de faţă, scopul legii fiind cu totul altul, şi anume, repararea pe cale patrimonială a suferinţelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe un teritoriu ocupat, în teritoriul rămas sub administraţie română.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a interpretat în mod judicios prevederile legii, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.M. împotriva sentinţei nr. 405/CA din 5 iulie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2693/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2696/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
