ICCJ. Decizia nr. 2698/2005. Contencios. Anulare Hotărâre Comisie M.A.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2698/2005
Dosar nr. 8106/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 mai 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1289, reclamantul H.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, anularea hotărârii nr. 9 din 21 aprilie 2004, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, ca nelegală.
În motivarea acţiunii s-a precizat că i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva hotărârii nr. 1 din 13 februarie 2004, pronunţată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Caraş Severin, având ca obiect contestaţia la Decizia de imputare emisă în sarcina sa pentru suma de 125.453.677 lei reprezentând cheltuieli de şcolarizare.
S-a susţinut că hotărârea este nelegală, întrucât Decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 23 şi ale art. 25 alin. (4) din OUG nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, în sensul că nu a fost respectat termenul de 60 de zile, pentru efectuarea cercetării administrative şi cel de 30 de zile, pentru emiterea deciziei de imputare, care sunt termene de decădere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1656, pronunţată la 6 septembrie 2004, a respins acţiunea, reţinând că reclamantul, după absolvirea Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza Bucureşti, în anul 1997, a fost angajat la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Caraş Severin, unde a prestat activitate până la data de 21 martie 2002, când şi-a dat demisia şi a trecut în rezervă.
Potrivit convenţiei încheiate cu instituţia, acesta avea obligaţia să presteze activitate în poliţie timp de 10 ani, în caz contrar urmând să restituie cheltuielile de şcolarizare, conform Legii nr. 80/1995, art. 94 şi HG nr. 137/1991, art. 9; nerespectând această condiţie, a fost pus în situaţia de a i se emite Decizia de imputare pentru cheltuieli de şcolarizare.
Contestând Decizia până la pronunţarea unei hotărâri, conducerea Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră, constatând că paguba imputată nu este reală, a anulat Decizia şi a emis o nouă decizie de imputare, cu nr. 544187 din 11 august 2003, pentru suma de 60.874.387.
Referitor la hotărârea nr. 1 din 13 februarie 2004, actul contestat, instanţa a reţinut că aceasta întruneşte condiţiile de legalitate, întrucât Decizia iniţială a fost anulată, iar singurul act care produce efecte, este Decizia de imputare ulterioară, nr. 554187 din 11 august 2003, astfel că plângerea reclamantului la prima decizie de imputare a rămas fără obiect, fiind lipsită, totodată, şi de interes.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, reclamantul H.L., invocând nelegalitatea, susţinând în motivare, că la efectuarea cercetării administrative nu au fost respectate prevederile art. 23 alin. (1) din OG nr. 121/1998 şi că intimatul a fost decăzut din dreptul de a mai pretinde obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, urmează să constate că aceasta este temeinică şi legală.
Rezultă că până la pronunţarea plângerii asupra actului contestat, Decizia nr. 553308 din 27 februarie 2003, intimata şi-a revocat propriul act şi, declanşând o nouă procedură administrativă, a emis Decizia nr. 554187 din 11 august 2003, privind suma de 60.874387 lei cu titlu de şcolarizare, astfel că plângerea împotriva primei decizii de imputare a rămas fără obiect, cum în mod întemeiat a reţinut şi instanţa de fond.
A mai rezultat că, deşi i-a fost comunicat acest ultim act, recurentul nu a contestat Decizia de imputare în termenele prevăzute de OG nr. 121/1998, astfel că subzistă răspunderea materială a acestuia în ce priveşte cheltuielile de şcolarizare, ca urmare a nerespectării convenţiei încheiate cu intimata, de a presta activitate în poliţie timp de 10 ani.
Astfel fiind, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.L. împotriva sentinţei civile nr. 1656 din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2696/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2699/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
