ICCJ. Decizia nr. 2700/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2700/2005
Dosar nr. 8429/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 august 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul P.M. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 12871/8487 din 22 iunie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi acordarea drepturilor corespunzătoare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, împreună cu familia sa, a fost evacuat din Bulgaria, în septembrie 1940, din motive de persecuţie etnică, arătând, totodată, că a primit despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, însă pârâta i-a respins în mod neîntemeiat, cererea.
Prin sentinţa civilă nr. 1960 din 6 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 12871/8487 din 22 iunie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 mai 2003.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a făcut dovada refugiului din Bulgaria, în România, ca urmare a persecuţiilor din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a susţinut că în mod greşit, instanţa de fond a acordat reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât acesta nu a depus, odată cu cererea iniţială, înscrisuri oficiale care să probeze persecuţia din motive etnice.
Recursul este nefondat .
Din declaraţiunea de avere nr. 17139/928/208 din 10 septembrie 1940, dată de I.P., tatăl intimatului-reclamant şi din declaraţiile autentificate ale martorilor Ş.V., Ţ.D., G.A. şi G.T., rezultă că intimatul, împreună cu familia sa, a fost strămutat din Durostor - Bulgaria, în România, ca urmare a Tratatului încheiat între Bulgaria şi România, în data de 7 septembrie 1940, la Craiova.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice sau ca urmare a schimbului de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1960 din 6 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2699/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2701/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|