ICCJ. Decizia nr. 2724/2005. Contencios. Acordare drepturi compensatorii. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2724/2005

Dosar nr. 8219/2004

Şedinţa publică din 21 aprilie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2134 din 15 iulie 2004, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, recalcularea perioadei de refugiu pentru anii 1940 - 1945, nu doar pentru perioada 8 septembrie 1940 - 11 noiembrie 1940, astfel cum în mod greşit a stabilit pârâta, prin hotărârea nr. 12796/11157 din 18 iunie 2004.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi foile matricole pentru anii şcolari 1941 - 1942, 1942 - 1943, 1943 - 1944 şi 1944 - 1945, eliberate de Liceul Teoretic „Elena Ghiba Birta" din Arad.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea contestaţiei, arătând că prin hotărârea contestată, reclamantei i-a fost aprobată cererea, stabilindu-i-se calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 8 septembrie 1940 - 11 noiembrie 1940, astfel cum rezultă din adeverinţa eliberată de Arhivele Naţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 1746 din 17 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis contestaţia şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru perioada 8 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit fişei eliberate de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, la 11 noiembrie 1940, data eliberării fişei, reclamanta avea statutul de refugiat, iar din menţiunile foilor matricole pentru anii şcolari 1941 - 1945, eliberate de Liceul Teoretic „Elena Ghiba Birta" din Arad, care atestă calitatea acesteia de elevă la instituţia de învăţământ respectivă, rezultă că a avut statutul de refugiat până în anul 1945.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât pentru valorificarea dovezilor ulterioare, reclamanta ar fi trebuit să adreseze o nouă cerere Comisiei de specialitate, aceasta fiind singura autoritate abilitată de lege să stabilească o altă perioadă, conform actelor noi.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 61 din ordonanţa sus menţionată şi art. 4 alin. (1) din Normele pentru aplicarea prevederilor acesteia, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă, se face cu acte oficiale.

Or, la dosarul cauzei se află fişa nr. 1583 din 11 noiembrie 1940, eliberată de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, în care se menţionează data refugiului ca fiind 8 septembrie 1940, precum şi foile matricole ale intimatei pentru anii şcolari 1941 - 1945, eliberate de Liceul Teoretic „Elena Ghiba Birta" din Arad, acte oficiale care atestă în mod evident statutul de refugiat pentru perioada 8 septembrie 1940 - 6 martie 1945, data limită prevăzută de lege.

Totodată, potrivit art. 5 din OG nr. 105/1999, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă persoanelor beneficiare, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. Cum legea se referă la momentul depunerii cererii, fără să distingă cu privire la un alt moment, cum ar fi cel al prezentării dovezilor în sprijinul cererii, în mod corect a procedat instanţa de fond, când, constatând că perioada refugiului este cea menţionată mai sus, a obligat-o pe recurentă la acordarea drepturilor intimatei pentru această perioadă, începând cu data de 1 noiembrie 2003, aceasta fiind luna următoare celei în care a fost depusă cererea la Comisia de specialitate.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1746 din 17 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2724/2005. Contencios. Acordare drepturi compensatorii. Recurs