ICCJ. Decizia nr. 2705/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2705/2005
Dosar nr. 8450/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 iulie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul L.D. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 12762/12220 din 16 iunie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că tatăl său, împreună cu familia sa, ca urmare a cedării Ardealului, conform Dictatului de la Viena, în anul 1940, s-a refugiat din comuna Bandul de Câmpie, judeţul Mureş, în comuna Viaşu, judeţul Severin, apoi în Raionul Sebeş, iar în 1945 s-a mutat în comuna Gusu, judeţul Sibiu, reclamantul născându-se în perioada în care părinţii se aflau în refugiu, respectiv în februarie 1942, în comuna Spring, judeţul Sebeş.
Prin sentinţa nr. 1873 din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 12762/12220 din 16 iunie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 2 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a dovedit persecuţia etnică, în sensul că a fost născut în timpul refugiului părinţilor săi, din localitatea de domiciliu, Bandu de Câmpie, în localitatea Spring, judeţul Sebeş.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 3041 şi ale art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că în mod greşit, instanţa de fond i-a acordat reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât acesta nu a dovedit persecuţia etnică.
Recursul este nefondat.
Din adresa nr. 577 din 11 decembrie 1944, emisă de Prefectura judeţului Mureş, domnului L.S., notar, tatăl intimatului-reclamant, precum şi din declaraţiile martorilor L.I. şi D.L., rezultă că L.D. s-a născut la data de 2 septembrie 1942, în satul Spring, raionul Sebeş, în timpul refugiului familiei sale în septembrie 1940, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, Ungariei.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că minorul dobândeşte acelaşi statut, ca şi părinţii săi, şi anume, acela de refugiat, motiv pentru care Curtea constată că recursul se dovedeşte a fi nefondat şi urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1873 din 29 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2704/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2719/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
