ICCJ. Decizia nr. 2726/2005. Contencios. Acordare drepturi compensatorii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2726/2005
Dosar nr. 8247/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 8788 din 28 iunie 2004, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13878 din 22 iunie 2004, prin care pârâta i-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de refugiat şi de acordare a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, între care copii ale actelor de stare civilă, livretului militar şi carnetului de muncă, precum şi declaraţii de martori.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, schimbul de domiciliu neavând loc ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 953 din 16 septembrie 2004, ce face obiectul recursului, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, pe baza declaraţiilor celor doi martori, coroborate cu menţiunile din livretul militar al reclamantului, că, după efectuarea stagiului militar, în luna octombrie 1940, acesta a fost nevoit să se refugieze din satul Cutca, comuna Sânmartin, judeţul Cluj, în localitatea Bucureşti, iar după eliberarea Ardealului s-a întors la domiciliul său.
Reţinând faptul rezultând din menţiunile înscrise în livretul militar, potrivit cărora în perioada iunie - septembrie 1940, reclamantul a fost încorporat în Regimentul 24 Infanterie Bistriţa-Năsăud, instanţa de fond a înlăturat, considerând-o contradictorie, o altă împrejurare, atestată de menţiunile din carnetul de muncă al reclamantului, potrivit cărora, începând cu data de 31 mai 1940 şi până la 30 decembrie a aceluiaşi an, acesta a fost angajat la Oficiul pentru Valorificarea Grâului, din Bucureşti.
Invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, faţă de împrejurarea rezultând din menţiunile existente în carnetul de muncă al reclamantului, potrivit cărora, la data de 31 mai 1940, acesta se afla în Bucureşti, unde se angajase la Oficiul pentru Valorificarea Grâului.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate. Este, aşadar, necesar ca persecuţia etnică să se fi manifestat prin părăsirea, voită sau forţată, de către persoana în cauză a localităţii sale, după data de 6 septembrie 1940, dar nu mai târziu de 6 martie 1945.
Or, aşa cum rezultă din menţiunile înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, la data de 31 mai 1940, acesta se afla, deja, în Bucureşti, unde se angajase la Oficiul pentru Valorificarea Grâului. Aceste menţiuni nu le contrazic pe cele înregistrate în livretul militar al reclamantului, potrivit cărora, în perioada iunie - septembrie 1940, acesta a fost concentrat în Regimentul 24 Infanterie Bistriţa-Năsăud, ci, dimpotrivă, atestă împrejurarea că anterior concentrării, reclamantul era angajat la Oficiul pentru Valorificarea Grâului.
Că aşa trebuie interpretate menţiunile înscrise în cele două acte oficiale, este evident şi rezultă şi din caracterul de continuitate al perioadei cuprinse între 31 mai şi 30 decembrie 1940, care se regăseşte înscrisă în carnetul de muncă, fiind considerată vechime neîntreruptă în muncă, ceea ce denotă că, odată epuizată perioada concentrării, aceasta a fost asimilată vechimii în muncă, atunci când reclamantul a revenit la locul de muncă pe care îl ocupase la angajatorul din Bucureşti, localitate în care se stabilise, deja, la data de 31 mai 1940, o dată cu angajarea, fără a fi determinat de vreo persecuţie etnică.
Cum, potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale [alin. (1)] şi, numai în lipsa acestor acte, dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori [alin. (2)], în mod greşit a înlăturat instanţa de fond, menţiunile înscrise într-un act oficial, cum este carnetul de muncă, luând în considerare declaraţiile martorilor, în baza cărora a acordat reclamantului, statutul de refugiat şi drepturile compensatorii corespunzătoare decurgând din acest statut.
Procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care sentinţa atacată va fi casată şi, pe fond, va fi respinsă acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 953 din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2722/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2730/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
