ICCJ. Decizia nr. 2722/2005. Contencios. Acordare drepturi compensatorii. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2722/2005
Dosar nr. 8217/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1787 din 22 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta Z.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, şi, anulând hotărârea nr. 12095/11691 din 29 aprilie 2004, emisă de pârâtă, a constatat că reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiază de prevederile art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, urmând ca drepturile legale să-i fie acordate începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în baza actelor de stare civilă şi a declaraţiilor de martori aflate la dosar, că soţul reclamantei, Z.A., fiind născut la 16 septembrie 1944, în Bucureşti, după ce familia acestuia, strămutată din localitatea Lăpuşna-Basarabia, s-a refugiat, în luna martie 1944, în România, a dobândit statutul de refugiat, beneficiind de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945. În calitate de soţie supravieţuitoare, în temeiul art. 3 din Legea nr. 189/2000, reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii acordate de lege, pentru perioada sus menţionată, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Împotriva acestei sentinţe, în baza art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., a formulat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, în cauză neexistând dovezi că soţul reclamantei ar fi suferit vreo persecuţie, atâta vreme, cât a fost născut la Bucureşti, după refugiul familiei sale pe teritoriul României.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să suporte consecinţele traiului în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit şi copiii născuţi în perioada refugiului, întrucât aceştia au împărtăşit aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Aşa cum rezultă din probele aflate la dosarul de fond, soţul reclamantei, Z.A., s-a născut la 16 septembrie 1944, în Bucureşti, după ce familia acestuia, fiind strămutată din localitatea Lăpuşna-Basarabia, s-a refugiat, în luna martie 1944, în România.
Dobândind, prin naştere, statutul de refugiat al părinţilor săi, soţului reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, iar reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiază, în temeiul art. 3 din acelaşi act normativ, de drepturile compensatorii acordate de lege.
În mod greşit, însă, a considerat instanţa de fond, că perioada pentru care reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii, începe cu momentul în care familia soţului decedat s-a refugiat, respectiv luna martie 1944, iar nu data naşterii acestuia, respectiv 16 septembrie 1944.
Aceasta, întrucât Z.A. a dobândit calitatea de refugiat ulterior strămutării, la momentul naşterii, aceasta fiind data începând cu care a suportat consecinţele morale şi materiale ale statutului de refugiat.
În concluzie, cum perioada refugiului lui Z.A. este cuprinsă între 16 septembrie 1944 (data naşterii) şi 6 martie 1945, aceasta va fi şi perioada pentru care reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare a soţului refugiat, va beneficia, în temeiul art. 3 din OG nr. 105/1999, de drepturile compensatorii acordate de lege.
Drept urmare, recursul va fi admis, iar sentinţa atacată va fi modificată cu privire la perioada refugiului, urmând ca celelalte dispoziţii să fie menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1787 din 22 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că perioada refugiului este între 16 septembrie 1944 - 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2721/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2726/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
---|