ICCJ. Decizia nr. 2721/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2721/2005
Dosar nr. 7697/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 2908 din 11 iunie 2004, reclamanta S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 859 din 12 mai 2004, prin care pârâta i-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţii de martori, prin care a făcut dovada că este născută în perioada refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 264 din 8 iulie 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că, fiind născută la 15 iunie 1944, adică la 4 ani de la refugiul părinţilor săi, nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi ale art. 2 din HG nr. 127/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta S.V., susţinând că este netemeinică şi nelegală, faţă de împrejurarea, dovedită cu înscrisuri şi martori şi necontestată, potrivit căreia s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie, cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv 15 iunie 1944, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Adresa Ministerului Justiţiei nr. 1516 din 2 august 2002, invocată de intimata-pârâtă, potrivit căreia, de prevederile art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, ar beneficia numai copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor, reprezintă un punct de vedere care are semnificaţia invocată doar în sistemul administraţiei publice.
În ceea ce priveşte autoritatea judecătorească, potrivit art. 124 alin. (1) şi (3) din Constituţia republicată, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, astfel că punctul de vedere exprimat de o autoritate administrativă nu poate avea caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti, fiind contrar finalităţii legii.
Pentru considerentele arătate, sentinţa atacată va fi casată şi, pe fond, va fi admisă acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.V. împotriva sentinţei civile nr. 264 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea. Anulează hotărârea nr. 859 din 12 mai 2004 a Comisiei din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bacău. Constată că recurenta-reclamantă beneficiază de drepturile acordate prin OG nr. 105/1999, pentru perioada 15 iunie 1944 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2004.
Obligă autoritatea pârâtă să emită o nouă hotărâre în acest sens.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2712/2005. Contencios. Anularea parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 2722/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
