ICCJ. Decizia nr. 2712/2005. Contencios. Anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2712/2005
Dosar nr. 6578/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 53/FC, pronunţată la data de 21 aprilie 2004, în dosarul nr. 206/FC/2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, rejudecând după casare, a admis excepţia de tardivitate şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.P. şi S.M., împotriva pârâţilor SC G. SA Piteşti şi A.N.Î.M.M.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 18 octombrie 2002 a fost înregistrată acţiunea reclamanţilor S.P. şi S.M. care, în contradictoriu cu SC G. SA Piteşti şi fostul Minister pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, actuala A.N.Î.M.M.C., au cerut anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M08 nr. 0004 din 25 noiembrie 1993, pentru suprafaţa de 2055 mp, situată în Piteşti, susţinând că este proprietatea lor, actul administrativ fiind nelegal emis.
Prin sentinţa civilă nr. 4/FC din 15 ianuarie 2003, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 216 din 23 ianuarie 2004, a admis recursurile reclamanţilor, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, pentru rejudecare, cu îndrumarea ca instanţa de fond, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., să pună în discuţia părţilor, excepţiile invocate de pârâte, prin întâmpinări, respectiv a tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii.
Rejudecând, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că acţiunea reclamanţilor este tardivă, în raport cu termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi data de 21 decembrie 2000, când a fost emisă H.C.L. nr. 171/2000.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs, reclamanţii, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de rejudecare a reţinut în mod greşit că prin H.C.L. Piteşti nr. 171 din 21 decembrie 2000, ar fi luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Au mai susţinut că acest act administrativ nu le-a fost comunicat niciodată, iar termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, fac trimitere şi curg de la data comunicării actului administrativ vătămător.
Recurenţii au formulat şi critici vizând fondul cauzei, deşi acţiunea lor a fost soluţionată prin admiterea excepţiei tardivităţii, ceea ce face de prisos prezentarea acestora şi analizarea lor.
Intimaţii-pârâţi A.N.Î.M.M.C. şi SC G. SA Piteşti au formulat întâmpinări, prin care au susţinut că instanţa de fond a soluţionat legal şi temeinic excepţia tardivităţii pe care au invocat-o.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, în vigoare la data declanşării litigiului, înainte de a cere instanţei, anularea actului, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ, autorităţii emitente.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege, în toate cazurile, introducerea acţiunii la instanţă nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Este necontestat că actul administrativ atacat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M.08 nr. 0004, a fost emis de către fostul Minister al Comerţului, la data de 25 ianuarie 1993 şi a fost înregistrat în Cartea Funciară a Judecătoriei Piteşti, la data de 6 septembrie 2000.
Este adevărat că în conformitate cu prevederile legale citate mai sus, regula generală este că termenele privind exercitarea reclamaţiei administrative şi, respectiv, introducerea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, se calculează şi curg de la data când actul administrativ a fost comunicat, în cazul celor cu caracter individual şi, respectiv, de la data când a fost publicat, în cazul celor cu caracter normativ.
Dar, în cazul de faţă, ministerul emitent al certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu avea obligaţia să-l comunice şi reclamanţilor, care aveau calitatea de terţi în raport cu actul administrativ respectiv.
În cazul terţilor, instanţa de recurs reţine, în concordanţă cu interpretarea dată art. 5 din Legea nr. 29/1990, prin jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie, că termenele prevăzute de acest text se vor calcula de la data când aceştia au luat cunoştinţă, în orice mod, de actul administrativ atacat sau de la data când acesta le-a devenit opozabil.
Or, transcrierea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în registrul de carte funciară constituie o formă de publicitate prin care actul devine opozabil erga omnes.
Cu această motivare, care completează considerentele instanţei de fond, soluţia pronunţată de curtea de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.P. şi S.M., împotriva sentinţei civile nr. 53/FC din 21 aprilie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2708/2005. Contencios. Anularea parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 2721/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
