ICCJ. Decizia nr. 2733/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2733/2005
Dosar nr. 3578/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2004, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, Consiliul Judeţean Hunedoara a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 903 din 6 martie 2003, pronunţată de această secţie, în dosarul nr. 412/2002, invocând prevederile art. 317 - 321 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de recurs, că, prin adresa nr. 14208 din 24 octombrie 2000, Consiliul Local Deva a comunicat Consiliului Judeţean, documentaţia prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
De asemenea, a mai susţinut că era necesar ca instanţa de fond să oblige şi pârâtul Consiliul Local Deva să depună la secretariatul Comisiei, documentaţia necesară declanşării procedurii cercetării prealabile emiterii hotărârii de declarare a terenului respectiv, ca fiind utilitate publică.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Prin Decizia nr. 903 din 6 martie 2003, pronunţată de secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de Consiliul Judeţean Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 313 din 14 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care acesta fusese obligat să efectueze procedura cercetării prealabile şi să se pronunţe în termen de 90 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, dacă imobilul proprietatea reclamanţilor B.A. şi B.S., situat în municipiul Deva, înscris în C.F. 41/N/ a Deva nr. top 377/14/2, este de utilitate publică pentru obiectivul „prelungirea B-dului B.N.".
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, la cererea reclamanţilor, Consiliul Local Deva a refuzat eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire pe acel teren, cu motivarea că acel teren este afectat de P.U.G., aprobat prin H.C.L. nr. 39/1996, pentru construirea obiectivului „prelungirea B-dul B.N.", iar autoritatea competentă, potrivit prevederilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, refuză să declanşeze şi să efectueze procedura cercetării prealabile adoptării hotărârii de declarare a utilităţii publice.
Recursul declarat de Consiliul Judeţean Hunedoara a fost respins, cu motivarea că soluţia instanţei de fond este legală, autoritatea competentă fiind obligată legal să declanşeze şi să finalizeze procedura cercetării prealabile adoptării de declarare sau nu a utilităţii publice pentru terenul respectiv, afectat de P.U.G.-ul aprobat prin H.C.L. nr. 36/1996.
Susţinerile făcute de Consiliul Judeţean Hunedoara în cererea de faţă nu au fost încadrate de contestator în vreunul dintre cazurile enumerate limitativ de art. 317 C. proc. civ. şi nici în cele prevăzute de art. 318 din acelaşi cod.
Analizând susţinerile făcute, rezultă că din formulările folosite, s-ar putea pretinde încadrarea acestora în prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greşeli materiale.
Dar fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu poate fi interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate critici care vizează fondul cauzei, ci doar erori materiale evidente legate de aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi, spre exemplu, respingerea greşită, ca tardiv, a unui recurs, anularea greşită, ca netimbrat, ori respingerea greşită a unui recurs, ca formulat de o persoană fără calitate, etc.
Altfel, s-ar ajunge ca printr-o modalitate nereglementată de lege, după recurs, să se creeze o nouă cale de atac care să vizeze fondul cauzei, adică un recurs la recurs, ceea ce este contrar prevederilor generale ale Codului de procedură civilă.
În concluzie, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Consiliul Judeţean Hunedoara împotriva deciziei nr. 903 din 6 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2730/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2735/2005. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
