ICCJ. Decizia nr. 33/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 2932 din 8 octombrie 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de reclamanta SC B.A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Direcția de Muncă și Solidaritate Socială București și Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 484/2001, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Sentința a fost modificată, s-a admis acțiunea reclamantei, s-a anulat procesul-verbal din 29 septembrie 2000, încheiat de Direcția pentru Muncă și Protecție Socială București, în ce privește modul de efectuare a compensărilor și pârâții au fost obligați să restituie reclamantei, suma de 24.934.401.302 lei, sume nedatorate, achitate cu titlu de contribuție la Fondul de pensii pentru asigurări sociale a agricultorilor, diminuată cu obligația reclamantei la plată a C.A.S., eronat calculat.
împotriva acestei decizii, la data de 27 noiembrie 2002, au formulat contestații în anulare, Direcția de Muncă și Solidaritate Socială București și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, fiind invocate dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
în motivarea celor două contestații s-a arătat că: decizia cuprinde greșeli materiale, expres menționate, care denaturează fondul dezlegării pricinii, în sensul că s-a scris "contribuții", în loc de "atribuții", "trebuia", în loc de "trebuie", "părții", în loc de "pârâți", ș.a.; instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs invocat de recurenta SC B.A. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la faptul că instanța de fond nu a reținut concluziile raportului de expertiză contabilă (obiectul a).
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive.
La data de 13 noiembrie 2003, Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială (fosta Direcție pentru Muncă și Protecție Socială) a invocat lipsa calității procesuale pasive, susținând că în conformitate cu art. 32, 37, 40 și 42 din O.G. nr. 86/2003, activitatea de control fiscal și de soluționare a contestațiilor privind contribuția pentru asigurările sociale de stat și contribuția pentru asigurările de șomaj a fost preluată de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Excepția invocată este inadmisibilă, având în vedere că Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială (fosta Direcție de Muncă și Solidaritate Socială) București are calitate procesuală activă, fiind contestatoare.
în temeiul acelorași dispoziții legale (O.G. nr. 86/2003), Casa de Pensii a municipiului București, la data de 30 ianuarie 2004, a solicitat scoaterea din cauză și introducerea în proces, a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, iar Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei a solicitat introducerea în cauză, a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 86/2003, a constatat că Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile, Direcției pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială și ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, autoritate care a participat în proces și căreia hotărârea îi va fi opozabilă.
Pentru aceleași rațiuni și în baza acelorași dispoziții legale, hotărârea va fi opozabilă și Direcției Generale de Administrare Mari Contribuabili, care s-a subrogat în drepturile Casei de Pensii a municipiului București.
Referitor la motivele contestației în anulare, Curtea a reținut următoarele:
Primul motiv nu poate forma temei pentru admiterea contestației în anulare, deoarece ar fi aplicabile dispozițiile art. 281 C. proc. civ.
Art. 318 alin. (1) C. proc. civ., prevede posibilitatea formulării contestației în anulare, în situația în care dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale. Or, raționamentul instanței, motivarea deciziei nu au fost determinate de greșeli materiale, greșelile invocate sunt simple greșeli de dactilografie, ulterioare pronunțării, ele nefiind determinante pentru soluția dată recursului.
Al doilea motiv al contestației în anulare este, de asemenea, neîntemeiat.
Nerealizarea unui motiv de recurs nu poate fi invocată, decât de partea care l-a invocat, respectiv de SC B.A. SRL, pentru că neanalizarea unui motiv de recurs prejudiciază partea care l-a formulat.
Pe de altă parte, nu sunt întrunite nici celelalte condiții impuse de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., neaflându-ne în situația respingerii recursului sau a admiterii lui numai în parte.
Cu privire la motivul potrivit căruia instanța de recurs a omis să analizeze excepția invocată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, privind lipsa calității procesuale pasive, Curtea a apreciat că acest motiv nu circumscrie dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ., care reglementează motivele contestației în anulare.
Pentru considerentele expuse, contestațiile în anulare au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 32/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 269/2005. Contencios → |
|---|
