ICCJ. Decizia nr. 2804/2005. Contencios. Anulare decizie M.A.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2804/2005
Dosar nr. 7737/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 mai 2005, X.W., cetăţean chinez, a contestat legalitatea deciziei prin care şeful Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei a respins cererea sa pentru stabilirea domiciliului în România, măsură comunicată cu adresa nr. 222043/CM/II din 27 aprilie 2004.
De asemenea, a cerut obligarea acestei autorităţi publice să-i elibereze permisul de şedere permanentă, ca urmare a constatării că sunt îndeplinite toate condiţiile legale necesare pentru aprobarea cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 1454 din 9 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că reclamantul nu a făcut dovada exercitării plângerii administrative prealabile, instituită de prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul X.W.
Recurenta a susţinut că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe, deoarece actul administrativ supus controlului jurisdicţional a fost emis de Autoritatea pentru Străini, care nu este un organ central, ci o structură specializată organizată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Pe de altă parte, instanţa de fond a făcut aplicarea unor norme legale care contravin Constituţiei României din anul 2003, ce stabilesc caracterul facultativ al jurisdicţiilor administrative.
Criticile nu sunt întemeiate.
Potrivit reglementării conţinute în HG nr. 577/2003, modificată prin HG nr. 280/2004, Autoritatea pentru străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor este o instituţie publică centrală cu sediul în Bucureşti, având în subordine structuri teritoriale.
Rezultă, aşadar, că actele administrative individuale sau normative emise de această instituţie centrală, pot fi supuse controlului jurisdicţional exercitat de instanţele judecătoreşti competente, respectiv de secţiile de contencios administrativ constituite la nivelul curţilor de apel, conform dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 5 ale Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data sesizării primei instanţe, afirmaţia recurentei este, de asemenea, eronată.
Aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004, a Curţii Constituţionale, textul constituţional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative, nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie obligaţia persoanei vătămate de a se adresa cu reclamaţie, organului emitent, mai înainte de sesizarea instanţei de judecată, cu cererea pentru anularea actului considerat ilegal.
Dispoziţia constituţională invocată a desfiinţat condiţia plângerii prealabile, numai pentru procedura administrativă jurisdicţională şi nici o normă constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic.
Apreciind că instanţa de fond nu a nesocotit normele privitoare la propria sa competenţă în materie şi că, în lipsa oricărei dovezi care să confirme efectuarea de către reclamant, a procedurii administrative prealabile, a respins în mod corect acţiunea, pe baza excepţiei de inadmisibilitate invocată de partea adversă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.
De asemenea, urmează a dispune darea în debit a recurentului, cu suma de 34.000 lei, taxă judiciară de timbru şi suma de 1.500 lei, timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul X.W. împotriva sentinţei civile nr. 1454 din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Dispune darea în debit a recurentului-reclamant, cu suma de 34.000 lei, taxă judiciară de timbru şi timbrul judiciar în valoare de 1.500 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2798/2005. Contencios. Anulare partiala H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 2816/2005. Contencios. Anulare decizie emisa... → |
|---|
