ICCJ. Decizia nr. 2846/2005. Contencios. Anulare act administrativ, functionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2846/2005
Dosar nr. 838/2005
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 septembrie 2003, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Arad şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând anularea deciziilor nr. 1194/2003, nr. 1264/2003, nr. 1266/2003, a notei de constatare nr. 43254/2003 şi a avizelor nr. 5190/2003 şi nr. 16721/2003, precum şi obligarea autorităţilor vamale la respectarea prevederilor deciziei nr. 1163/2003 şi la plata diferenţei de salariu de la funcţia de inspector principal, la cea de inspector asistent, decurgând din aplicarea noilor grile pe anul bugetar 2004.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt nelegale deciziile emise de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care s-a revocat Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 şi s-a dispus reîncadrarea sa din funcţia publică de inspector principal cu un punctaj de 9,91, în cea de inspector asistent, cu un punctaj inferior şi un salariu diminuat. De asemenea, reclamantul a invocat nelegalitatea notei de constatare emisă de Autoritatea Naţională a Funcţionarilor Publici, privind interpretarea dispoziţiilor legale în legătură cu reîncadrarea funcţionarilor publici, act în baza căruia autorităţile vamale au procedat la reanalizarea tuturor încadrărilor efectuate până la 15 iulie 2003 şi la revocarea deciziilor adoptate.
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea adresei nr. 16721 din 20 august 2003, emisă de Direcţia Regională Vamală Arad, precum şi a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 şi a avizului nr. 5190 din 5 august 2003, emise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
S-a dispus, de asemenea, reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de inspector principal, potrivit deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Autorităţii Naţionale a Vămilor şi obligarea acestei pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite, decurgând din aplicarea legii salariale echivalente grilelor pe anul bugetar 2004.
Prin aceeaşi hotărâre au fost respinse ca rămase fără obiect, celelalte capete de cerere formulate în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că ambele înscrisuri emise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, sunt acte administrative de autoritate, producătoare de efecte juridice, pe baza cărora au fost adoptate de autorităţile vamale, deciziile de reîncadrare a funcţionarilor publici.
Instanţa a constatat că deciziile nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 şi nr. 1266/2003 ale Autorităţii Naţionale a Vămilor, au fost revocate prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, prin care s-a dispus că încadrarea funcţionarilor publici angajaţi ai acestei instituţii va fi cea prevăzută în deciziile emise până la 15 iulie 2003 inclusiv.
Cât priveşte actele emise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, instanţa a reţinut că sunt nelegale, dispunând măsuri după expirarea termenului legal prevăzut de Legea nr. 161/2003 şi cu încălcarea instrucţiunilor aprobate prin Ordinul nr. 218/2003 privind reîncadrarea funcţionarilor publici.
Tot nelegală a fost apreciată şi adresa nr. 16271/2003, emisă de Direcţia Regională Vamală Arad, prin care s-au comunicat măsurile privind modificarea funcţiei publice, act ce a avut la bază deciziile nelegale ale Autorităţii Naţionale a Vămilor, revocate ulterior prin Ordinul nr. 1519/2004.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, atât reclamantul I.I., cât şi pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamantul a solicitat modificarea în parte a hotărârii, numai cu privire la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei de inspector principal, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
Întrucât reclamantul, deşi legal citat cu menţiunea achitării taxelor de timbru datorate, nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea potrivit legii, Curtea, făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, va dispune anularea recursului, ca netimbrat.
Pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a criticat sentinţa, tot sub aspectul obligării sale la plata drepturilor salariale cuvenite, decurgând din aplicarea legii salariale echivalente grilelor pe anul bugetar 2004.
În acest sens, s-a arătat că pe toată durata anului 2004, reclamantului i s-a acordat salariul corespunzător funcţiei de inspector asistent. Cât priveşte gradul de inspector principal, acesta nu a fost operat în cartea de muncă a reclamantului care, de altfel, începând cu data de 1 ianuarie 2005, a fost reîncadrat în baza OUG nr. 92/2004 şi a Ordinului nr. 70/2005, tot ca inspector asistent şi salarizat conform acestei funcţii publice.
În recursul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici s-a învederat nelegalitatea considerării notei de constatare emisă la 25 iulie 2003, ca un act administrativ susceptibil de a produce vătămarea unui drept recunoscut de lege. Acest înscris nu constituie o manifestare unilaterală de voinţă a agenţiei, ci cuprinde constatări privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la reîncadrarea funcţionarilor publici.
În consecinţă, s-a susţinut prin recurs, acţiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă cu privire la anularea notei de constatare care nu constituie un act administrativ, ci face parte din categoria actelor premergătoare emiterii deciziilor nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 şi nr. 1266/2003 ale Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recursurile declarate de cele două autorităţi publice şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele cereri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Referitor la caracterul notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că este competentă a se pronunţa şi asupra legalităţii acestui act pregătitor, ce a stat la baza emiterii deciziilor de către Autoritatea Naţională a Vămilor, făcând aplicarea art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Cât priveşte nelegalitatea notei de constatare emisă la 25 iulie 2003, aceasta a fost constatată în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1632/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus anularea actului ce a stat la baza emiterii deciziilor de reîncadrare a lucrătorilor vamali.
De altfel, aşa cum a reţinut instanţa de fond, deciziile emise de Autoritatea Naţională a Vămilor după data de 15 iulie 2003, cu privire la reîncadrarea funcţionarilor publici au fost revocate prin Ordinul nr. 1519/2004, prin care s-a menţinut încadrarea iniţială, anterioară datei sus-menţionate.
În aceste împrejurări, s-a dispus în mod întemeiat reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de inspector principal, potrivit deciziei nr. 1163/2003, aspect, de altfel, necriticat în recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor.
Referitor la plata drepturilor salariale, acestea se cuvin reclamantului pentru funcţia de inspector principal, încadrarea stabilită prin Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, neavând relevanţă nici faptul dacă acest grad a fost sau nu înscris în cartea de muncă a reclamantului şi nici împrejurarea că, de la 1 ianuarie 2005 se aplică o nouă încadrare a funcţionarilor publici angajaţi la autorităţile vamale.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi Autorităţii Naţionale a Vămilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de I.I. împotriva sentinţei civile nr. 20/PI din 18 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca netimbrat.
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor şi de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2835/2005. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2848/2005. Contencios. Contestatie în... → |
|---|
