ICCJ. Decizia nr. 290/2005. Contencios. Anulare masura de suspendare a dreptului de a calatorii în strainatate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 290/2005
Dosar nr. 8191/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 295, pronunţată la data de 21 septembrie 2004, în dosarul nr. 3535/2004, Curtea de Apel Bacău a admis acţiunea formulată de reclamanta G.O., împotriva Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a anulat măsura suspendării dreptului de a folosi paşaportul, luată de autoritatea pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că autoritatea pârâtă, în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, a luat măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului, în perioada 1 aprilie 2004 - 1 aprilie 2008, reţinând că reclamanta a făcut obiectul returnării din Italia.
În motivarea soluţiei de admitere a acţiunii şi de anulare a actului administrativ, prin care a fost luată măsura respectivă, instanţa de fond a motivat că, potrivit prevederilor legale arătate mai sus, autoritatea pârâtă avea posibilitatea, iar nu obligaţia să ia măsura respectivă, mai ales că reclamanta fusese returnată din Italia, după numai 10 zile de şedere.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Direcţia Generală de Paşapoarte, ca succesoare a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a prevederilor legale în materie.
Recursul este întemeiat, pentru motivul de ordină publică pus în discuţie din oficiu.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă în mod cert că intimata-reclamantă s-a adresat instanţei de contencios, cerând anularea măsurii de suspendare a folosirii paşaportului ce i-a fost comunicată cu adresa nr. 20031992 din 8 aprilie 2004, a Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Neamţ.
Potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, privind regimul paşapoartelor în România, cu modificările şi completările ulterioare, această măsură poate fi luată fie de serviciul teritorial, fie de direcţia generală din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În cazul de faţă, măsura a fost dispusă de Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Neamţ, care a emis actul administrativ contestat.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că măsura de sancţionare, cu suspendarea dreptului de a folosi paşaportul, o perioadă de 4 ani, ar fi fost dispusă printr-un act administrativ emis de către Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi, astfel, a considerat din eroare că ar fi fost competentă să soluţioneze cauza.
Or, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele sunt competente să soluţioneze procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, privind actele administrative ale autorităţilor şi instituţiilor care nu au o competenţă naţională.
Este adevărat că, în cauză, reclamanta a contestat măsura, la organul ierarhic superior - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, care a menţinut-o, dar raportul juridic de drept administrativ, care a dat naştere acestui litigiu, s-a născut prin actul administrativ emis de serviciul teritorial şi a rămas nemodificat după exercitarea recursului ierarhic de către reclamantă.
Pe de altă parte, prevederile art. 15 alin. (2) din OG nr. 65/1997, trebuie coroborate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, potrivit cărora recursul ierarhic este facultativ, astfel că exercitarea lui nu poate atrage competenţa unei alte instanţe, cu atât mai puţin când raportul juridic a rămas nemodificat în urma exercitării lui.
În concluzie, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă, în condiţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., competenţa de soluţionare în fond a cauzei aparţinând Tribunalului Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte, împotriva sentinţei civile nr. 295 din 21 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Neamţ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2898/2005. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2901/2005. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
