ICCJ. Decizia nr. 2941/2005. Contencios. Anulare dispoziţie emisă de Autoritatea pentru Străini. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2941/2005
Dosar nr. 25/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.F., cetăţean turc, cu domiciliul în Turcia, şi reşedinţa aleasă în România, a formulat acţiune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată sub nr. 1986 din 6 iulie 2004, şi a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea pentru Străini - Biroul Călăraşi, să se anuleze dispoziţia de părăsire a teritoriului României şi de interdicţie de intrare în România, pentru o perioadă de un an, dispoziţie emisă cu actul nr. 3567762 din 29 iunie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prelungirea şederii sale în România după expirarea termenului legal, are la bază motive obiective, fiind probleme de sănătate şi de situaţia naşterii la 19 aprilie 2004, a celui de-al treilea copil, astfel că măsura dispusă de pârâtă este nelegală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2279 din 20 octombrie 2004, a admis în parte acţiunea şi a anulat parţial dispoziţia nr. 3567762 din 29 iunie 2004, cu privire la interdicţia de intrare în România, pentru o perioadă de un an.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că dreptul de apreciere acordat prin lege, pârâtei, privind interzicerea intrării în România, trebuie să aibă la bază o analiză obiectivă, că în raport cu această reglementare şi actele medicale depuse de reclamantă, nu erau motive care să conducă la această măsură.
Împotriva sentinţei nr. 2279/2004 a declarat recurs, Autoritatea pentru Străini din Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând hotărârea, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că intrarea în România a reclamantei s-a făcut cu respectarea procedurilor legale, după cum şi şederea acesteia a fost în concordanţă cu legea din România.
Potrivit art. 79 din OUG nr. 194/2002, împotriva străinilor a căror şedere în România a devenit ilegală ori al căror drept de şedere a fost revocat în condiţiile acestei ordonanţe, precum şi împotriva străinilor cu privire la care s-a stabilit că au intrat ilegal în România, autorităţile competente pot lua măsura îndepărtării sau pot dispune interzicerea intrării în România, pentru o perioadă determinată.
Din analiza acestor prevederi rezultă că aceste măsuri pot fi luate ca urmare a unei analize obiective, şi nu arbitrare, ori sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că reclamanta-intimată a avut motive temeinic justificate când a întârziat după perioada de 6 februarie 2004, atât personale, dar şi ale familiei. Trebuie remarcată şi poziţia de a informa autoritatea competentă despre continuarea şederii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond, printr-o analiză completă şi judicios efectuată, a pronunţat o sentinţă legală, astfel că pe cale de consecinţă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini împotriva sentinţei civile nr. 2279 din 20 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2908/2005. Contencios. Anulare proces verbal... | ICCJ. Decizia nr. 2944/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
