ICCJ. Decizia nr. 3003/2005. Contencios. Refuz plată sumă cu titlu de daune materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3003/2005
Dosar nr. 7167/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 212, pronunţată la data de 6 mai 2004, în dosarul nr. 1244/2004, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de B.A., curatorul fiului său A.B., împotriva Comisiei Superioare de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu handicap pentru Adulţi, prin care a cerut daune materiale în sumă de 64.940.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că fiul său a fost încadrat, prin certificatul nr. 7544 din 13 iunie 2002, emis de Comisia de Expertiză Medicală pentru Adulţi cu Handicap Bacău, în gradul de handicap accentuat, iar prin Decizia nr. 1050 din 26 martie 2003, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap pentru Adulţi, l-a încadrat în gradul de handicap grav fără însoţitor, acte administrative pe care le-a contestat la Curtea de Apel Bacău, care, prin sentinţa civilă nr. 213/2003, le-a anulat în parte, stabilind că deficienţa este gravă cu asistent personal.
A mai motivat reclamantul, reţine instanţa de fond, că în perioada în care a fost lipsit de dreptul la asistent personal, a suferit un prejudiciu constând în indemnizaţia însoţitorului pentru perioada 13 iunie 2002 - 1 martie 2004, precum şi cheltuielile făcute pentru deplasările la sediile autorităţilor competente.
Pentru a respinge acţiunea, ca nefondată, instanţa de fond a reţinut că indemnizaţia pretinsă nu a fost plătită de reclamant, asistentului, pentru a putea susţine că prin neplata ei de către autoritatea pârâtă ar fi fost prejudiciat, precum şi că această indemnizaţie este datorată din momentul acordării dreptului la asistent personal.
În ceea ce priveşte cheltuielile făcute cu deplasarea la autorităţile competente, instanţa de fond a motivat că au caracterul unor cheltuieli de judecată şi nu pot face obiectul unei acţiuni în daune.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre nelegală şi netemeinică, reţinând în mod greşit că în perioada 13 iunie 2002 - 1 martie 2004 nu a înregistrat nici un prejudiciu şi că nu este îndreptăţit la despăgubiri.
Prin întâmpinarea depusă, autoritatea intimată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, plata indemnizaţiei pentru asistentul personal al persoanei cu handicap grav fiind în sarcina primăriei de la domiciliul persoanei cu handicap.
Recursul este întemeiat.
În mod greşit a susţinut autoritatea administrativă şi a reţinut instanţa de fond, că obiectul acţiunii îl constituie plata indemnizaţiei pentru asistentul personal în perioada 13 iunie 2002 - 1 martie 2004, deşi recurentul-reclamant a cerut în mod constant despăgubiri pentru paguba înregistrată prin emiterea de către autoritatea intimată, a unui act administrativ nelegal care a fost anulat de instanţa competentă.
Astfel fiind, cum actul administrativ anulat prin sentinţa civilă nr. 213 din 25 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost emis de Comisia Superioară de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap pentru Adulţi, excepţia invocată de această autoritate este nefondată.
În ceea ce priveşte fondul recursului, este necontestat că în perioada arătată în acţiune, persoana cu handicap grav a fost lipsită de dreptul legal la asistentul personal, care i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, actul administrativ nelegal fiind anulat în această privinţă.
Pe de altă parte, este necontestat că starea sănătăţii persoanei cu handicap a fost aceeaşi, ceea ce a obligat familia sa la acordarea aceleiaşi asistenţe şi la suportarea cheltuielilor necesare suplinirii lipsei asistentului personal.
Or, potrivit prevederilor art. 1 şi 12 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, despăgubirile pentru paguba produsă prin actul administrativ anulat pot fi cerute şi printr-o acţiune separată.
Faptul că reclamantul s-a referit în acţiunea, la indemnizaţia asistentului personal reprezintă o susţinere privind modul de calcul şi cuantumul despăgubirii pretinse.
Referitor la restul cheltuielilor pretinse de recurentul-reclamant, calificate de instanţa de fond ca, cheltuieli de judecată făcute în cauza anterioară, prevederile art. 274 şi urm. C. proc. civ., nu exclud posibilitatea ca acestea să fie cerute printr-o acţiune separată ulterioară.
În concluzie, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, potrivit dezlegărilor date mai sus, urmând ca probatoriul să fie completat în legătură cu întinderea pagubelor şi, respectiv, cuantumul despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.B., prin curator B.A., împotriva sentinţei civile nr. 212 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2998/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 3005/2005. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
