ICCJ. Decizia nr. 3038/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3038/2005
Dosar nr. 6280/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 ianuarie 2004, reclamanta I.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9360/86598, emisă de pârâtă la data de 20 noiembrie 2003 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 630 din 31 martie 2004, a respins acţiunea reclamantei, reţinând că aceasta nu a făcut dovada, cu probele administrate în cauză, că s-a refugiat împreună cu familia, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, din localitatea de domiciliu din Bulgaria, pe teritoriul României.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta I.F., solicitând admiterea lui şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.
Reclamanta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care a făcut dovada, cu probele administrate în cauză, strămutării familiei sale, din Bulgaria, în România, după anul 1940.
Recurenta a mai precizat că sora ei, numita M.T., este beneficiară a Legii nr. 189/2000, în urma hotărârii emise de Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa. De asemenea, recurenta a mai arătat că a depus demersurile necesare în vederea obţinerii unor noi dovezi, în sprijinul afirmaţiilor sale, din partea Arhivelor Naţionale, actele fiind depuse în faţa instanţei de recurs.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Recurenta a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor legii, atât cu probele administrate în faţa primei instanţe, cât şi cu actul nou depus în recurs, din certificatul eliberat de Arhivele Naţionale rezultând că în registrul cu foi matricole de la Inspectoratul de Jandarmi Constanţa, tatăl reclamantei, I.N., figurează ultima dată cu serviciul pe teritoriul Bulgariei, la 1 octombrie 1940, moment după care evidenţele respective menţionează prezenţa lui numai pe teritoriul României.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză de I.F. şi va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamantei, astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.F. împotriva sentinţei civile nr. 630 din 31 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa, în sensul că admite acţiunea reclamantei.
Anulează hotărârea Casei de Pensii a municipiului Bucureşti nr. 2360/8658 din 20 noiembrie 2003 şi obligă pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, acordându-i drepturile aferente perioadei 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3037/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3039/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
