ICCJ. Decizia nr. 301/2005. Contencios. Anulare acte control MMSSF. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 301/2005
Dosar nr. 3033/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 199/2003, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala Timişoara, introdusă împotriva pârâtelor Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Timiş şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale Bucureşti, cu consecinţa anulării procesului-verbal nr. 738/2002 şi a deciziei nr. 11/2002, prin care reclamantei i se reţinea obligaţia de plată a sumei de 72.664.481.241 lei, contribuţie la asigurări sociale, majorări şi penalităţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre de exonerare a reclamantei, de la plată, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, anterior controlului, societatea reclamantă şi-a majorat capitalul social, exact cu suma ce reprezenta contravaloarea datoriei sale cu titlu de contribuţie la asigurările sociale, prin conversie de acţiuni, conform art. 2 din OUG nr. 205/2000.
În consecinţă, pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a devenit acţionar al reclamantei, cu 1.401% din capitalul social, fapt confirmat de registrul comerţului Bucureşti, ceea ce face ca debitul să fie stins.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei Bucureşti, recurs prin care a solicitat casarea sentinţei şi rejudecând cauza, să fie respinsă ca nefondată, acţiunea reclamantei.
În motivarea recursului s-a adus următoarea critică, hotărârii primei instanţe:
Faţă de prevederile Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora jurisdicţia asigurărilor sociale se asigură de tribunale şi curţi de apel, instanţa fondului trebuia să-şi decline competenţa, în favoarea tribunalului, iar nu să judece cauza sub aspectul fondului.
În consecinţă, a considerat că se impune casarea sentinţei şi trimiterea dosarului, în favoarea Tribunalului Timiş.
Examinând recursul, sub aspectul criticii invocate, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Cauza a fost iniţial înregistrată la Tribunalul Timiş care, prin sentinţa civilă nr. 3789/bis/2002, a dispus trimiterea acesteia, la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale - Comisia pentru Soluţionarea Contestaţiilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Timiş, admis prin Decizia civilă nr. 132/2003, a Curţii de Apel Timişoara, care a dispus casarea sentinţei nr. 3789 şi reţinerea cauzei, spre competentă soluţionare, în primă instanţă.
Curtea de apel a motivat această hotărâre, cu aceea că, faţă de valoarea sumei obiect al litigiului, de dispoziţiile legale aplicabile, acelea ale OUG nr. 189/2000 şi de faptul că, prevederile acestei ordonanţe stabilesc obligativitatea soluţionării contestaţiilor, la sumele mai mari de un miliard (cum este cea în litigiu), de către organele aparţinând autorităţii publice centrale din cadrul C.N.P.A.S., aşa după cum s-a procedat, competenţa soluţionării în fond a cauzei îi revine conform art. 3 C. proc. civ., la care fac trimitere şi prevederile art. 158 din Legea nr. 19/2000.
Această hotărâre a rămas irevocabilă, aşa încât, ea nu mai putea fi atacată în mod indirect, pe calea recursului la soluţia pe fondul cauzei.
A împărtăşi opinia recurentei, ar avea drept consecinţă, admiterea recursului împotriva unei hotărâri irevocabile.
Cum alte critici nu au fost aduse sentinţei curţii de apel, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei împotriva sentinţei civile nr. 199 din 3 iunie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2977/2005. Contencios. La încheiere... | ICCJ. Decizia nr. 3034/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
