ICCJ. Decizia nr. 296/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 296/2005
Dosar nr. 1884/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 7 octombrie 2003, reclamantul C.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se dispună anularea hotărârii nr. 6568/5701 din 29 iulie 2003, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în mod greşit i s-a respins cererea de către pârâtă, întrucât prin materialul probator administrat în cauză, a făcut dovada că s-a refugiat din Basarabia, la 19 martie 1944.
Prin sentinţa civilă nr. 1799 din 3 noiembrie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului C.E., a anulat hotărârea nr. 6568/5701 din 29 iulie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada începând cu 19 martie 1944 până la 6 martie 1945.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză (înscrisuri, declaraţii de martor, acte de stare civilă), rezultă că reclamantul a făcut dovada calităţii de refugiat din Basarabia, în perioada 19 martie 1944 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că materialul probator pe care s-a bazat hotărârea pronunţată de instanţa de fond, este irelevant, întrucât nu dovedeşte persecuţia etnică la care a fost supus reclamantul.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Rezultă cu claritate că legiuitorul a înţeles să considere strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, ca o modalitate de persecuţie din motive etnice.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, (art. 2), persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Ca urmare, recursul motivat pe inexistenţa unor dovezi ale persecuţiei etnice, urmează a fi respins, constatându-se că instanţa de fond, în mod corect a soluţionat cererea, apreciind că prin probatoriul administrat se face dovada că reclamantul a fost refugiat împreună cu familia sa, în perioada pentru care se acordă drepturile compensatorii prevăzute de lege.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1799 din 3 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2956/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2966/2005. Contencios. Anulare hotărâre... → |
---|