ICCJ. Decizia nr. 3055/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3055/2005
Dosar nr. 164/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 309 din 30 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei D.L., formulată în contradictoriu cu Direcţia Generală de Paşapoarte şi, în consecinţă, a anulat actul acesteia, nr. 208/759278/2004 şi a obligat-o să emită un alt act, prin care să reducă perioada de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului, de către reclamantă, până la data de 30 noiembrie 2004.
În motivare s-a reţinut, în esenţă, că după dispunerea de către autoritatea pârâtă, a suspendării dreptului de folosire a paşaportului, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 7 ianuarie 2003, conform art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, privind regimul paşapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta s-a căsătorit cu cetăţeanul italian D.G. şi poate să-şi stabilească domiciliul în Italia, conform „Atestatului" eliberat de ambasada acestei ţări la Bucureşti.
Împotriva sentinţei, Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recurs, susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta arată că intimata-reclamantă a fost returnată în mod repetat, din străinătate, în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu Ungaria, Italia şi Belgia, aşa încât, suspendarea dreptului de a folosi paşaportul pentru o perioadă de 5 ani (redusă, urmare s contestaţiei administrative, la 3 ani), este legală, căsătoria intervenită ulterior, neputând justifica anularea măsurii luate, în raport cu situaţia de fapt existentă la data la care respectiva măsură a fost dispusă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, privind regimul paşapoartelor în România, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 119/2002, dreptul cetăţeanului român de folosire a paşaportului poate fi suspendat pe o durată cuprinsă între 1 şi 5 ani dacă a fost returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state.
Textul menţionat mai prevede că măsura suspendării se ia de către Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei sau de către formaţiunile teritoriale de evidenţă informatizată a persoanei, după caz, „proporţional cu graviditatea faptei şi consecinţele ei".
În cauză, nu se contestă că intimata-reclamantă a fost returnată în anul 2000, din Italia şi din Ungaria şi în 2003, din Belgia şi nici că măsura de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului nu este justificată.
Acţiunea în contencios administrativ a fost promovată de reclamantă, nu pentru anularea măsurii, ci pentru reducerea duratei acesteia, având în vedere căsătoria intervenită între ea şi cetăţeanul italian D.G.
Or, sub acest aspect, chiar autoritatea pârâtă s-a pronunţat prin admiterea contestaţiei administrative, în baza art. 15 din actul normativ menţionat, reducând perioada de suspendare de la 5, la 3 ani, începând cu data de 7 ianuarie 2003.
Instanţa de fond, reexaminând probele administrate, cu privire la motivele returnării şi având în vedere comunicarea Ambasadei Italiei la Bucureşti, potrivit căreia intimata-reclamantă, urmare a căsătoriei, se poate stabili în Italia, pe baza vizei de şedere, a considerat, întemeiat, că durata suspendării dreptului de folosire a paşaportului poate fi mai mică de 3 ani, respectiv până la 30 noiembrie 2004.
Aşa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, recursul se priveşte ca nefondat, şi, ca atare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 3091 din 30 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3034/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 306/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
