ICCJ. Decizia nr. 3040/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

Decizii ICCJ 2005 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3040/2005

Dosar nr. 195/2005

Şedinţa publică din 13 mai 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 7 septembrie 2004, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 13003/10330 din 8 iulie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2002.

Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2209 din 19 octombrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data pronunţării.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că îndeplineşte cerinţele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

În motivele de recurs depuse în scris la dosar, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, deoarece nu a ţinut seama de un aspect esenţial, şi anume, că intimata-reclamantă nu a depus probe concludente în faţa Comisiei, ci numai ulterior, la judecata în primă instanţă.

Recursul este nefondat.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, intimata-reclamantă a făcut dovada susţinerilor sale, cu probele administrate în cauză.

În acest context este lipsit de relevanţă momentul la care probele au fost depuse, lipsa unor dovezi concludente la Comisie, fiind acoperită prin depunerea lor, ulterior în faţa instanţei de fond. Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat situaţia de fapt în raport cu întregul material probator aflat în dosarul cauzei, la momentul judecării în fond, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.

De altfel, în baza rolului activ al instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii fondului aveau chiar obligaţia „să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii".

Pentru acestei considerente, constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii primei instanţe, Curtea va respinge recursul declarat în cauză de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2209 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 3039/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi...  ICCJ. Decizia nr. 3041/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3040/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs