ICCJ. Decizia nr. 328/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 noiembrie 2003, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 4504 din 17 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în 1940, după ocuparea Ardealului de Nord, de către trupele hortyste, a fost evacuat împreună cu familia, din locuința deținută în localitatea Satu Mare, în satul Amați (unde s-a și născut), raionul Satu Mare, din motive etnice, ceea ce îl îndreptățește la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de legea indicată.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 36/CA/2004 - PI din 19 ianuarie 2004, a respins acțiunea.
în considerentele hotărârii menționate, instanța a reținut că declarațiile martorilor, din care reiese că reclamantul a fost strămutat din municipiul Satu Mare, în localitatea unde s-a născut, respectiv Amați, din același județ, nu pot constitui probe pentru admiterea acțiunii, întrucât reclamantul s-a mutat împreună cu părinții, în localitatea unde efectiv s-a născut, ambele localități fiind situate pe teritoriul cedat Ungariei și că nu reiese din nici o probă că, din cauza persecuției etnice, reclamantul ar fi fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.G., susținând, în esență, că soluția primei instanțe este nelegală, contravenind prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și probelor administrate, din care rezultă că îndeplinește condițiile prevăzute de actul normativ reparatoriu. Ca înscris nou propus ca probă în recurs, recurentul a depus hotărârea prin care, sorei sale, N.F., aflată în situație identică, i-a fost admisă cererea și i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor respective.
Recursul va fi admis, în considerarea și în sensul celor expuse în continuare.
în conformitate cu prevederile art. 1 lit. g) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 323/2004, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că "a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Având în vedere că prima instanță a analizat acțiunea introductivă, în raport cu alt temei legal, respectiv cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, care reglementează situația persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu și în raport cu precizările făcute, prin care se invocă, practic, o altă situație de fapt, cea a persoanei evacuate din locuința deținută, prevăzută de textul art. 1 lit. g) din O.G. nr. 105/1999, pentru lămurirea situației de fapt și pentru a nu priva părțile de o fază procesuală, a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Cu prilejul rejudecării, urmează să se stabilească situația de fapt, pe baza suplimentării probatoriului, în sensul dovedirii împrejurărilor și perioadei corecte a evacuării.
| ← ICCJ. Decizia nr. 269/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1000/2005. Contencios → |
|---|
