ICCJ. Decizia nr. 3072/2005. Contencios. Refuz răspuns la plângerea penală. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3072/2005
Dosar nr. 6084/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 martie 2003, D.C. a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la plângerea penală formulată împotriva procurorilor M.G. şi D.C.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 3 ianuarie 2004, s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o plângere penală, fiind nemulţumit de modul în care cei doi procurori au soluţionat o sesizare privind fapte penale săvârşite de secretara şi primarul oraşului Buşteni, la care, însă, până în prezent nu a primit nici un răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 526 din 17 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că soluţia respectivă se impune, deoarece actele de urmărire penală nu sunt supuse cenzurii judiciare pe calea contenciosului administrativ şi oricum, reclamantul are deschisă calea plângerii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei procurorului, de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau încetare a acesteia.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu recurs de către reclamantul D.C.
Recurentul a susţinut că în mod eronat prima instanţă a respins acţiunea, ca inadmisibilă, întrucât atât rezoluţia de neîncepere a urmării penale, cât şi Decizia Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt acte administrative de autoritate emise de un serviciu public învestit prin lege cu dreptul de a emite astfel de acte, care intră sub incidenţa contenciosului administrativ.
Critica este neîntemeiată.
Rezoluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale, precum şi Decizia dată privind plângerea formulată împotriva ei de partea vătămată, au natura unor acte procedurale, supuse normelor Codului de procedură penală şi nicidecum aceea a unor acte administrative de autoritate, cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data pronunţării sentinţei.
Având în vedere această natură juridică, dar şi procedura instituită în materie prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., fără temei se susţine în recurs, că acţiunea în contencios administrativ, vizând unele măsuri şi acte de drept procesual-penal emise de procuror, era admisibilă şi trebuia soluţionată în fond.
Respingând, aşadar, acţiunea, ca inadmisibilă, curtea de apel a pronunţat o hotărâre cu respectarea legii, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva sentinţei civile nr. 526 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3070/2005. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | ICCJ. Decizia nr. 3075/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
