ICCJ. Decizia nr. 3070/2005. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3070/2005
Dosar nr. 3113/2003
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 august 2000, reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Baroului Iaşi şi Consiliul Uniunii Avocaţilor din România (în prezent Consiliul Uniunii Barourilor din România), anularea deciziei nr. 5788/2000, privind refuzul de a fi înscris în tabloul avocaţilor din Baroul Iaşi.
În motivare, reclamantul a arătat că este membru al Colegiului Avocaţilor din Republica Moldova, îndeplinind, astfel, condiţiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 51/1995, pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor şi a colabora cu un avocat din Baroul Iaşi.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 142 din 7 noiembrie 2000, a respins acţiunea, iar Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, motivând că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi, totodată, nu s-a pronunţat asupra nulităţii deciziei nr. 5788/2000.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 55 din 20 mai 2002, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 5788/2000 şi a dispus înscrierea reclamantului, ca avocat, în Baroul Iaşi, reţinând în speţă, că Decizia nr. 5788/2000 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, întrucât reclamantul este cetăţean român, absolvent al Facultăţii de Drept „Alexandru Ioan Cuza" Iaşi şi nu se află în nici unul dintre cazurile de nedemnitate sau de incompatibilitate prevăzute de lege.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de către pârâţi a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 492 din 6 februarie 2003, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Instanţa de control judiciar a apreciat că soluţia se impune, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei de tardivitate a acţiunii, invocată de către pârâţi.
La a doua rejudecare în fond după casare, Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 107/CA din 4 iulie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi a respins acţiunea reclamantului P.T.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, întrucât reclamantul a înţeles să se judece cu organele de conducere ale autorităţilor administrative - Baroul Iaşi şi Uniunea Avocaţilor din România şi aceste organe nu au personalitate juridică, se impune admiterea lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi respingerea acţiunii, nemaiprezentând relevanţă analizarea excepţiei de tardivitate a acţiunii invocată de pârâţi.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, în termen legal, Consiliul Uniunii Avocaţilor din România şi Consiliul Baroului Iaşi, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10, coroborate cu cele ale art. 274 C. proc. civ., exclusiv modificarea soluţiei cu privire la cheltuielile de judecată.
Recurenţii au susţinut că faţă de hotărârea de respingere a acţiunii, neacordarea cheltuielilor de judecată, pârâţilor, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., deşi prin actul de dosarul nr. 1717/2003, s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
Critica formulată este neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Întrucât, din încheierea de la 30 iunie 2003, în care s-au consemnat concluziile părţilor, nu rezultă că pârâţii, prin avocatul F.Z., au solicitat acordarea cheltuielilor judiciare, rezultă că nu au fost întrunite cerinţele textului legal mai sus invocat şi că instanţa de fond, după casare, nu a fost învestită cu o astfel de cerere, pentru a putea dispune obligarea reclamantului, la plata acestor cheltuieli.
Având în vedere că soluţia instanţei este legală şi temeinică, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Consiliul Uniunii Avocaţilor din România şi Consiliul Baroului Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 107/CA din 4 iulie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3050/2005. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3072/2005. Contencios. Refuz răspuns la... → |
|---|
