ICCJ. Decizia nr. 3076/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3076/2005
Dosar nr. 98/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 august 2004, P.G. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş, solicitând anularea deciziei nr. 157113 din 26 august 2004, emisă de pârâtul secund prin care i s-a respins contestaţia având ca obiect restituirea sumelor de bani reţinute în plus cu titlu de impozit pe venit, datorită aplicării eronate a normelor legale.
De asemenea, a cerut admiterea contestaţiei, aşa cum a fost formulată şi obligarea primului pârât să intre în legalitate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decretul prezidenţial nr. 586/1996 a fost distins cu Ordinul Militar, clasa I-a, distincţie ce i-a conferit şi dreptul de a beneficia de o reducere a impozitului pe profit de 50%.
Deşi a beneficiat de dreptul respectiv până la 1 ianuarie 2000, ulterior acestei date, pârâţii nu le-au mai acordat, invocând abrogarea expresă a prevederilor art. 10 din Legea nr. 80/1995, realizată prin OG nr. 73/1999.
În opina reclamantului, un atare efect nu se putea produce, din moment ce noua reglementare juridică a constituit obiect al reglementării printr-o ordonanţă guvernamentală având caracterul unei legi ordinare, inferioare celei conţinute în Legea nr. 80/1995, care este o lege organică.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 125/F/C din 11 octombrie 2004, a admis acţiunea şi a desfiinţat actul administrativ-jurisdicţional atacat.
Instanţa a reţinut că de la data emiterii Decretului Prezidenţial nr. 586/1996, au intervenit „mai multe evenimente legislative referitoare la drepturile acordate reclamantului prin distincţia acordată şi legea statutului militarilor, precum acela al abrogării acestui beneficiu printr-o ordonanţă, ce ulterior a fost respinsă".
Că, în privinţa abrogării, art. 60 pct. 3 din Legea nr. 24/2000, stabileşte principiul conform căruia, înlăturarea unei dispoziţii are întotdeauna caracter definitiv, fiind inadmisibil ca prin abrogarea unui act care la rândul său, a abrogat o dispoziţie anterioară, să se repună în vigoare actul normativ iniţial.
S-a concluzionat că, întrucât OG nr. 73/1993 a fost respinsă de Parlamentul României, abrogarea dispusă de acest act normativ în privinţa dreptului reclamantului nu a dobândit un caracter definitiv, fiind, deci, aplicabilă excepţia invocată prin acţiune.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş.
În cadrul unei critici ce se regăseşte în ambele recursuri, cele două autorităţi publice recurente au susţinut că prima instanţă a interpretat în mod greşit normele juridice aplicabile în speţă şi că în realitate, abrogarea dispusă prin OG nr. 73/1999, cu privire la dispoziţiile care i-au conferit reclamantului, dreptul pretins, are caracter definitiv.
Ţinând seama de această împrejurare, recurentele au cerut admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de P.G., ca neîntemeiată.
Critica este întemeiată.
Prin dispoziţiile art. 86 din OG nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, au fost în adevăr, abrogate mai multe acte normative sau prevederi ale unor asemenea acte, inclusiv art. 9 lit. c) şi art. 10 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare (M. Of. nr. 155/20.04.1995).
Totodată, au fost abrogate prevederile art. 7, ale art. 8 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (1), referitoare la neimpozitarea sumelor primite sub formă de plăţi compensatorii, precum şi cele ale art. 23 lit. a) din OG nr. 7/1998, privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale (M. Of. nr. 34/29.01.1998). Ulterior, dispoziţiile actului normativ nu s-au mai aplicat ca urmare a abrogării lor exprese prin OG nr. 7/2001.
OG nr. 73/1999 a fost respinsă, însă, prin Legea nr. 206/2002.
Curtea de Apel Piteşti a considerat că prin această soluţie legislativă, abrogarea expresă dispusă anterior prin OG nr. 7/2001, în privinţa dreptului conferit reclamantului de Legea nr. 80/1995, nu a dobândit un caracter definitiv.
Concluzia instanţei este eronată, pentru că respingerea prin lege a OG nr. 73/1999, s-a realizat după abrogarea acestui act normativ şi ca atare, măsura respectivă nu a produs nici un efect, de vreme ce legea dispune doar pentru viitor şi nu se putea respinge un act normativ care fusese deja abrogat.
Rezultă prin urmare, că abrogarea dispusă prin OG nr. 73/1999, în privinţa dreptului invocat de reclamantul P.G. are un caracter definitiv şi în consecinţă, pe baza acestei constatări, se impunea respingerea acţiunii.
Neprocedând în modul arătat şi admiţând totuşi acţiunea, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se admite recursurile declarate de pârâţi şi a fi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 15 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş împotriva sentinţei civile nr. 125/F/C din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul P.G., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3075/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3079/2005. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
