ICCJ. Decizia nr. 3087/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3087/2005
Dosar nr. 365/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 mai 2003, aşa cum a fost precizată, reclamanta SC A.A. SA Giarmata a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.J.A.S. Timiş şi A.V.A.S., anularea certificatului fiscal nr. 1308 din 21 martie 2003, emis de C.S.A.J. Timiş şi obligarea pârâtei să-i elibereze un certificat de obligaţii fiscale conform art. 8 din OG nr. 26/2001, cu datoriile societăţii faţă de Fondul de asigurări sociale la 31 decembrie 2001, cu majorările şi penalităţile aferente calculate până la data intrării în vigoare a OG nr. 209/2002.
În motivare, reclamanta a arătat că debitele reprezentând contribuţia societăţii faţă de fondul de asigurări de sănătate pentru anul 2002, au fost achitate prin O.P. nr. 16 din 4 decembrie 2002; nr. 65 din 16 decembrie 2002; nr. 81 din 20 decembrie 2002; nr. 82 din 20 decembrie 2002; nr. 6 din 20 ianuarie 2003 şi nr. 12 din 20 ianuarie 2003, însă, în mod nelegal, pârâta a înţeles să stingă, cu aceste plăţi, datorii aferente anilor 1998, 1999 şi 2000, aplicând prevederi dintr-un act normativ (OG nr. 61/2002) intrat în vigoare ulterior efectuării plăţilor.
A fost întocmit astfel, procesul-verbal nr. 55 din 19 februarie 2003, care a stat la baza emiterii certificatului de atestare fiscală atacat.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 296 din 28 mai 2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că, potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 45 din OUG nr. 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul, pârâtul.
Judecând în fond pricina, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2232 din 19 octombrie 2004, a respins acţiunea, ca nefondată şi a respins, ca nefondată, şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A.V.A.S., împotriva pârâtei C.J.A.S. Timiş.
Instanţa a reţinut că, la momentul efectuării plăţilor în discuţie, reclamanta se afla în procedura executării silite, potrivit OG nr. 11/1996 şi că, în conformitate cu prevederile art. 8 din actul indicat, aşa cum a fost modificată prin OG nr. 26/2001, în mod corect, pârâta C.J.A.S. Timiş a procedat la stingerea obligaţiilor bugetare mai vechi din plăţile voluntare ale debitelor curente.
Ulterior, prin art. 117 alin. (2) din OG nr. 61/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut expres că sumele bugetare prevăzute în actele de executare silită se sting cu sumele realizate după emiterea somaţiei, în ordinea vechimii.
Instanţa a mai reţinut că nu s-au omologat concluziile raportului de expertiză contabilă administrată în cauză, deoarece expertul a făcut o interpretare proprie a prevederilor legale aplicabile, care excede dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, reclamanta SC A.A. SA Giarmata.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 117 alin. (2) din OG nr. 61/2002, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ şi a înlăturat în mod neîntemeiat concluziile raportului de expertiză care reţineau nelegalitatea certificatului contestat, în raport cu legislaţia momentului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, însă pentru următoarele considerente de fapt şi de drept care vor înlocui motivarea hotărârii atacate.
Actul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, şi anume, certificatul de obligaţie fiscală nr. 1308 din 21 martie 2003, emis de C.J.A.S. Timiş, reprezintă o atestare a debitelor înregistrate de către societatea reclamantă, la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Or, un asemenea certificat nu constituie un act administrativ în sensul art. 1 şi 3 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, chiar dacă a fost emis de o autoritate publică; aceasta, deoarece, prin el însuşi, certificatul nu este o manifestare de voinţă de natură a produce efecte juridice faţă de societatea reclamantă, apoi pentru că obligaţia de plată şi modul de stingere a debitelor societăţii au fost stabilite, aşa cum s-a şi reţinut de către prima instanţă, prin procesul-verbal nr. 55 din 19 februarie 2003. De altfel, din actul depus la dosar, rezultă că reclamanta a formulat plângere administrativă prealabilă împotriva acestui proces-verbal, care constituie într-adevăr, un act administrativ, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Deci, în cauză, se constată că certificatul atacat nu are caracteristicile unui act administrativ, întrucât, chiar dacă emană de la o autoritatea administrativă, scopul emiterii lui nu a fost de a produce prin el însuşi efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci doar de a-i atesta reclamantei, date în legătură cu debitele înregistrate la o anumită dată, or un asemenea certificat nu este supus controlului judecătoresc prevăzut de Legea nr. 29/1990.
În cauză, nefiind îndeplinită această condiţie legală, se constată că este legală şi temeinică, hotărârea prin care instanţa de fond a respins acţiunea, astfel încât reţinerea altor temeiuri juridice şi de fapt în considerentele hotărârii nu este de natură să determine casarea sau modificarea soluţiei pronunţate.
Pentru considerentele expuse şi în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.A. SA Giarmata împotriva sentinţei civile nr. 2232 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3082/2005. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3088/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
