ICCJ. Decizia nr. 3088/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3088/2005
Dosar nr. 480/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 octombrie 2004, reclamantul S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, modificarea hotărârii nr. 2002/7161 din 18 august 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, de la 1 septembrie 2002.
În motivare, reclamantul a arătat că prin hotărârea contestată, pârâta i-a admis cererea de acordare a drepturilor compensatorii dispuse de legea menţionată, însă a stabilit data primirii acestor drepturi, începând cu 1 august 2004, în loc de 1 septembrie 2002, cum era corect, întrucât cererea a fost depusă în august 2002.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 233 din 3 decembrie 2004, a admis acţiunea, a modificat în parte hotărârea contestată, în sensul că acordarea drepturilor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 309/2002, se va face începând cu data de 1 septembrie 2002 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 309/2002 şi cu împrejurarea că reclamantul a depus cererea la comisia de specialitate din cadrul autorităţii pârâte, în luna august 2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Recurenta a susţinut că intimatului nu i se puteau acorda drepturile pretinse, decât de la data de 1 august 2004, întrucât, abia la 26 iulie 2004, prin cererea adresată instituţiei, acesta a solicitat recalcularea indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 309/2002, de care beneficia, prin valorificarea a încă unei perioade de stagiu militar, conform certificatului nr. 1045432/2004, eliberat de Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale.
La data depunerii acestei cereri, s-a format un al doilea dosar al intimatului-reclamant, a fost revizuită prima hotărâre, în sensul dilatării perioadei pentru care se acordă drepturile compensatorii şi, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, s-a hotărât acordarea acestor drepturi de la momentul prezentării noului înscris doveditor (certificatul menţionat).
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 teza I din Legea nr. 309/2002, „Persoanele prevăzute la art. 1, vor beneficia de prevederile prezentei legi, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii".
Având în vedere că într-adevăr, intimatul-reclamant a formulat cererea respectivă în luna august 2002, în mod corect prima instanţă a dispus acordarea drepturilor începând cu data de 1 septembrie 2002.
Întrucât legea nu face nici un fel de distincţie, nu se poate admite susţinerea recurentei cum că drepturile aferente unei perioade pentru care s-au obţinut înscrisuri doveditoare mai târziu, să se acorde de la data obţinerii acestor acte, atâta timp, cât intimatul avea deja o cerere formulată în acest sens (şi un dosar), iar înscrisul respectiv era doar declarativ (certifica o situaţie anterioară), şi nu constitutiv de drepturi.
Obţinerea certificatului la o dată ulterioară nu poate impieta asupra existenţei şi primirii drepturilor reparatorii de către intimat, care a probat încadrarea sa în situaţia prevăzută de lege.
Prin urmare, în considerarea tuturor celor expuse şi a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., sentinţa fiind legală şi temeinică, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 233 din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3087/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3089/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
